Domnița Ștefănescu 
15 aprilie 1995. În tabăra liberală fidelă CDR, se înregistrează o activitate intensă în vederea pregătirii a ceea ce se speră a fi Congresul de unificare liberală din 31 mai. Partidele vin cu oferte de organizare a Congresului şi a viitorului partid liberal. PNLCD propune ca formaţiunile politice liberale să aibă un număr egal de reprezentanţi la Congres şi în structurile de conducere. PNL nu este de acord cu iniţiativa PNLCD de creare a unei viitoare structuri liberale care să aibă un preşedinte de onoare (Dan Grigore) şi doi preşedinţi executivi (Niculae Cerveni şi Mircea Ionescu Quintus). Reprezentanţii Grupului Politic Liberal (GPL) anunţă că formaţiunea lor va dobândi personalitate juridică, prin înscrierea la TMB, pentru a se bucura de drepturi egale cu partenerii lor în procesul unificării liberale. Chiar dacă diferenţele de opinii au apărut chiar din faza de pregătire a unificării, formaţiunile liberale cele mai atrase de mirajul coeziunii liberale – PNL, PNLCD, GPL – îşi declară deja speranţa de a obţine 50% din locurile de pe listele electorale ale Convenţiei. Pentru ca această lovitură electorală să aibă loc, ei se vor întâlni în zilele următoare ca să mai facă un pas din drumul către victorie: elaborarea proiectelor de program şi statut ale viitorului partid liberal.
17 aprilie 1995. La întâlnirea dintre preşedintele Ion Iliescu şi membrii Comisiei parlamentare pentru controlul activităţii SRI, se discută despre oportunitatea iniţierii unui proiect de lege care să dea posibilitatea Parlamentului să controleze, printr-un organism special constituit, toate cele şapte servicii de informaţii din România. Ion Iliescu este de acord ca Parlamentul să controleze doar Serviciul de Informaţii Externe (SIE).
– Liderii PNŢ-CD propun tuturor forţelor politice din Opoziţie o întâlnire la care să se analizeze posibilitatea coordonării activităţii în plan parlamentar. Ion Diaconescu, prim-vicepreşedintele PNŢCD, consideră că este necesară şi clarificarea relaţiilor CDR cu partidele recent desprinse de coaliţie care continuă să atace blocul Opoziţiei.
– Curtea Supremă de Justiție respinge contestaţia Confederaţiei Generale a Muncii referitoare la înscrierea la TMB a Partidului Socialist, ceea ce dă dreptul partidului lui Tudor Mohora să intre în legalitate, dobândindu-şi personalitate juridică. PS şi-a publicat deja programul politic şi şi-a ales sigla: iniţalele PS încadrate de raze roşii, galbene şi albastre care întâlnesc o stea în cinci colţuri.
19 aprilie 1995. La întâlnirea dintre Emil Constantinescu, preşedintele CDR, şi Petre Roman, preşedintele PD, se recunoaşte necesitatea armonizării acţiunilor Opoziţiei democratice conform unui program minimal. CDR şi PD îşi propun să încheie un pact de colaborare în plan parlamentar, electoral şi la nivelul administraţiei locale. După întâlnire, Petre Roman declară că e surprins de comunicatul pe care l-a dat Emil Constantinescu asupra căruia cei doi n-au convenit şi care nici nu exprimă punctul de vedere al PD.
– Întâlnirea între liderii PDSR şi UDMR este, aşa după cum o caracterizează Oliviu Gherman, „una cu caracter explorator”. Partenerii de dialog afirmă că neînţelegerile dintre cele două formaţiuni politice s-ar putea explica printr- un blocaj de comunicare, lesne de înlăturat, şi că sunt dispuşi să caute acele puncte de vedere comune care să stea la baza strângerii legăturilor dintre cele două partide.
– La TMB se înscrie ca partid Grupul Politic Liberal (GPL), format din demisionarii din partidele liberale.
– Se constituie, la Bucureşti, Comitetul Parlamentar Mixt România – UE, din parlamentari români şi reprezentanţi ai Parlamentului European. Organismul nou apărut are rolul de a pregăti integrarea României în sistemul UE. Prima sesiune a noului organism se încheie cu adoptarea unei declaraţii comune şi a unui set de recomandări. Europarlamentarii consideră printre altele că România trebuie să contribuie la creşterea stabilităţii în regiune, prin încheierea de tratate cu vecinii ei şi că nesemnarea Tratatului româno-ungar reprezintă un eşec al diplomaţiei româneşti. Această din urmă idee a fost combătută de diplomaţii români care au explicat că au dorit să-şi acorde un răgaz pentru negocieri, astfel ca tratatul care va rezulta în urma acestora să rezolve problemele existente şi nu să creeze altele noi.
– Ion Iliescu în Polonia. La întâlnirea între preşedintele României, Ion Iliescu, şi președintele Poloniei, Lech Walesa, se pun bazele unei colaborări mai susţinute între cele două ţări, mai ales în ce priveşte integrarea în structurile europene şi euroatlantice. Lech Walesa afirmă că şi în acest domeniu nu trebuie să mai existe concurenţă, ci colaborare şi sprijin reciproc.
