Mi-ai da atunci un strop de suflet

Mai ții tu minte noaptea-ntâi,
O noapte umedă, albastră;
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră.

De-atunci atâtea nopți trecură,
Tot nopți cu șoapte și cuvinte.
Din câte-alături povestirăm,
Nimic nu-mi mai aduc aminte.

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Și-o să-mi vorbească totdeauna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie.

(Tăcerea ta)

***

De-ar fi să-ţi împărţeşti o dată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare.

(O lacrimă)

***

Vezi cum trece vremea,
Și tu, tot departe,
M-am gândit acuma
Să-ți trimit o carte.

A-nflorit muscata
Din grădina noastră
Și-i atât de roșu
Macul din fereastră.

Straturile-n luncă
Toate-s semănate-
Și-ți spune nănașa
Multă sănătate.

Și mai este-o veste.
-Știi tu, nene, oare?
Peste-o săptămână
Mărităm pe Floare.

Tata-i dus la târguri
Mama stă și coasă
Și tot plânge, biata,
Că nu ești acasă.

Eu, pe gânduri dusă,
Trec seara-n ogradă,
Plâng acolo-n taină,
Plâng să nu mă vadă.

Bată-le pustia
Cele țări străine!
Ne gătim de nuntă
Și gândim la tine.

(Scrisoare)

Octavian Goga