Marcel Vișa 
Ideal ar fi să vopsiți din când în când leopardul,
pentru a-l face să semene cu gardul
Sau pur și simplu strâmbați gura mortului din coșciug
(cu ranga sau cu un levier,
cu ceva de metal sau cu bagheta zânei măseluță)
Va părea că zâmbește, iar noi vom da buzna să murim,
scăpând de grija că nu are cine să ne adune de pe jos, bucată cu bucată, piesele de lego,
seara când ne împleticim pe drumul de la cârciumă spre casă,
iar șanțurile ni se par mai confortabile decât brațele monstrului din bucătărie
cu rânjet predefinit
și sarmale gătite impecabil
Hei, Iona,
suntem prizonieri ai burților noastre!
(doar ele ne înghit libertatea)
Prizoniere ale burților de pești, sunt fetele care fac trotuarul
Trec pe lângă noi precum niște fantome
pe Ele niciun dumnezeu nu le-a trimis la Ninive ca să propovăduiască pieirea cetății
Ar fi mers târându-se pe brânci, sau alergând pe tocurile lor ascuțite
S-ar fi mântuit și ne-ar fi mântuit,
dar dumnezeu ține cu peștii
E peștele suprem,
iar noi păcătoșii facem Calea Lactee
Trotuarul Lacteu… lacheu
Nu ne ia nici dracu’ la o plimbare pe o alee mai dosnică
Nici chiar el
Ești beat și n-ai chef de nimic
Te gândești la sarmale,
la Crăciun și la monstrul din bucătărie
Ai trimite-o și pe ea la produs,
te-ai face pește,
dar nu ești nici măcar un amărât de sfânt de umplutură
de calendar orthodox,
iar ea gătește impecabil peștele
Face o ciorbă minunată
Aproape că te apucă furia când vezi plutind în farfurie toate capetele dumnezeilor ei
Te bucuri însă că al tău e la locul lui,
adică ești ateu
Ți-e teamă de ingrediente banale
precum vegeta și piper,
suc de roșii sau smântâna cu 0,03% grăsime,
mătănii și alte chestii ce seamănă cu bilele anale
Că veni vorba de sex-toys,
te superi teribil pe viață și îți suni amanta
Faci dragoste cu cea care nu știe să facă sarmale, dar știe să îți împacheteze frumos dorințele în foi de viță (aleasă)
și să îți condimenteze starea cu atingerea sexului ei
cu aromă de coriandru și cuișoare
În extaz mormăi chestii de genul:
„când sforăitul multicolor al omizii îți oxidează starea
las-o să se plimbe prin carnea ta”,
iar amanta,
goală și tandră,
cu unghiile vopsite mov,
cu părul despletit și fosforescent,
cu sâni care completează perfect găurile lăsate de gloanțele dum-dum în pieptul tău,
rezolvă acest puzzle complicat
Nefericitule,
erai într-o relație deschisă
și „te-a tras curentul”
Erai cu ea deschisă de ani de zile
și ți-a închis-o fata asta de 18
A aruncat cheia în gura leului și te-a legat de patul din sufragerie
Urmele s-au imprimat pe covorul din baie
Sângele tău închegat s-a scurs prin arterele ruginite ale clădirii,
iar inima ei de cărămidă a început să pompeze maglavais la etajele superioare,
să bată, alert, precum un picamer în tigva descoperită întâmplător în fața hotelului de 2 stele
de către drumarii care înnoiesc venele orașului
Înainte să toarne un strat de bitum peste ADN-ul trecutului,
nevasta te reface din piese lego și boabe de piper
Te întinde cu tandrețe în coșciug
și îți mângâie creștetul
Caută bagheta zânei măseluță
și te înfășoară în foi de varză
La priveghi, oamenii salivează privindu-te,
au voie să muște din tine doar o singură dată
Pe drumul spre cimitir, toate hienele zâmbesc sincer,
iar gardurile ascund leoparzi proaspăt vopsiți
