Domnița Ștefănescu 
10 aprilie 1995. La Luxembourg, are loc prima sesiune a Consiliului de asociere România – Uniunea Europeană, organism menit să supravegheze realizarea prevederilor Acordului de asociere a României la UE, intrat în vigoare la 1 februarie 1995. Delegaţia română este condusă de Teodor Meleşcanu, ministru de Externe, care participă şi la reuniunea miniştrilor de Externe din cele 15 ţări membre şi 6 asociate UE. În cadrul sesiunii urmează să fie adoptate documentele care vor sta la baza activităţii Consiliului. Teodor Meleşcanu solicită şi simplificarea regimului de vize pentru români, ca şi un sprijin financiar mai consistent din partea UE, în vederea dezvoltării infrastructurii României.
– PNŢCD îi cere deputatului Gabriel Ţepelea să renunţe la intenţia de a demisiona din funcţia de preşedinte al Comisiei de artă, cultură şi mass-media, din Camera Deputaţilor, cauza acestei demisii nemaiexistând (greva foamei a lui Dumitru Iuga).
– La şedinţa Colegiului Director al PSM se afirmă din nou că protocolul încheiat cu PDSR nu este viabil. Conducerea PSM hotărăşte să solicite „un dialog cu conducerea PDSR.“ în urma căruia să ia o decizie în legătură cu viitorul alianţei celor patru. PSM a subliniat de câte ori a fost cazul diferenţele de opinie faţă de PDSR, iar în cadrul acestei şedinţe se afirmă încă o opinie divergentă: „Dacă venim noi la putere, vom anula Legea privatizării“.
11 aprilie 1995. Număr record de participanţi (din toată ţara) – 50 000 de persoane – la mitingul de protest organizat, în Capitală, de CNSLR-„Frăţia”. În piaţa din faţa Casei Poporului, unde s-au adunat manifestanţii, se rostesc discursuri din care rezultă revendicările sindicatelor: lansarea programului de investiţii, trecerea FPS în subordinea statului, creşterea nivelului de trai până la nivelul celui din 1992, ceea ce înseamnă renunţarea la Ordonanţa Guvernului (nr. 1/1995) care limitează creşterea salariilor. Printre vorbitori s-a aflat şi Jean Lapointe, reprezentantul permanent în România al Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor Libere din care face parte şi CNSLR-„Frăţia”. N-au lipsit huiduielile la adresa celor care gestionează greşit treburile ţării, iar pe pancarte se putea citi: Vrem negocierea salariilor, Salariul minim – 60 la sută din salariul mediu, Treziţi-vă parlamentari!, Tatăl nostru, Iliescu/Mama noastră, Văcăroiu/Decât o mamă beţivă/ mai bine orfan de tată, Văcăroiu – roiu, Grevă generală. Mitingul a fost urmat de un marş pe traseul Casa Poporului, Piaţa Unirii, Universitate, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei. În această din urmă piaţă au sosit, într-o coloană spectaculoasă, autovehicule aparţinând sindicatelor şoferilor. O delegaţie a manifestanţilor, condusă de Pavel Todoran, preşedintele CNSLR-„Frăţia”, a început negocierile cu o echipă guvernamentală condusă de Viorel Hrebenciuc, secretarul general al Guvernului, şi le-a sfârşit prin semnarea unui protocol care prevede creşterea salariului real (puterea de cumpărare mai mare cu 65% faţă de oct. 1990), crearea unei comisii Guvern – Sindicate – Patronat, cu putere de decizie, includerea FPS în viitorul Minister al Privatizării.
– PDSR răspunde – prin preşedintele Oliviu Gherman – reproşurilor ce i-au fost aduse de colegii de alianţă – PRM şi PSM. Oliviu Gherman nu pare neliniştit de tensiunile dintre aliaţi pe care le consideră doar „o ceartă în familie” datorată unei stări de nervozitate ce poate fi curmată prin negocieri. Chiar dacă se vor aşeza la masa tratativelor, aceasta nu înseamnă că se va trece la „tăierea tortului în felii din ce în ce mai mici“, adică partenerii de coaliţie nu vor primi posturile pe care le cer cu insistenţă pentru partidele lor. Sugestia lui Oliviu Gherman este că aliaţii neconsolaţi pentru că nu şi-au primit feliuţele de tort pot să şi părăsească alianţa pentru că, în definitiv, „casa celor 4“ are uşa deschisă atât pentru cei ce vor să iasă, cât şi pentru cei ce vor să intre.
– PL’93 acceptă o întâlnire cu Emil Constantinescu. Liderul CDR a avut iniţiativa tratativelor cu fostele membre ale Convenţiei în scopul temperării spiritului lor extrem de critic la adresa alianţei. Horia Rusu consideră că PL’93 n-a atacat CDR, ci doar şi-a exprimat dezacordul faţă de sprijinul acordat de Convenţie Guvernului în problema Tratatului de bază româno-ungar. Recent întors de la Budapesta, liderul PL’93, Dinu Zamfirescu, crede şi el că sprijinul punctual al CDR acordat Guvernului în chestiunea Tratatului a fost hotărât în necunoştinţă de cauză, adică CDR-iştii n-au cunoscut integral articolele Tratatului şi, în plus, „au fost intoxicaţi de Guvern“.
12 aprilie 1995. Reprezentanţii Cartelului sindical „Alfa” n-au ajuns la nicio înţelegere cu membrii Guvernului care nu au oferit soluţii pentru cererile sindicaliştilor: anularea ordonanţei guvernamentale care limitează creşterea salariilor şi alte câteva revendicări cu caracter sindical. De altfel, senatorul Ion Predescu, preşedintele Comisiei juridice a Senatului, a declarat că Guvernul nu mai poate abroga Ordonanţa nr. 1/1995 şi nici n-o poate retrage din Parlament, unde a fost adoptată deja de Camera Deputaţilor şi urmează să fie dezbătută în Senat. Astfel prevederea înscrisă în protocolul semnat între Guvern şi CNSLR-„Frăţia”, vizând renunţarea la Ordonanţă, nu poate rămâne decât o promisiune datorită căreia manifestanţii, câtă frunză şi iarbă, din Piaţa Victoriei, au plecat la casele lor.
