Caii mei de bronz

Figura emblematică a literaturii latino-americane a secolului XX, Alejo Carpentier (26 decembrie 1904 – 24 aprilie 1980), se naşte la Havana, în Cuba, ca fiu al unui arhitect francez şi al unei profesoare de limbi străine, de origine rusă. La vârsta de doisprezece ani se mută cu familia la Paris, unde, sub îndrumarea mamei sale, se dedică studiului muzicii. Revenit în Cuba lucrează ca jurnalist şi se implică în mişcări politice de stânga, ceea ce duce la arestarea sa pentru o vreme. Se refugiază apoi în Franţa, unde cunoaşte grupul suprarealiştilor; în aceeaşi perioadă, în urma unor călătorii în Spania, îşi descoperă fascinaţia pentru stilul baroc. Volumul său Recursul la metodă este o replică subtilă şi erudită la Discurs asupra metodei al lui Descartes.*

Eliberat de tot ce mă leagă de datele propriei mele istorii, mă simt mai puţin răsturnat de pe caii mei de bronz, mai puţin coborât de pe soclurile mele, mai puţin monarh surghiunit, mai puţin actor în declin, mai identificat cu eul meu profund, cu ochi făcuţi pentru a mai privi încă şi zvâcniri ce provin din străfundurile unei vitalităţi puse în savuroasă alertă în faţa a ceva ce merită să fie privit – bogăţie preferabilă de la distanţă (simt, deci exist) celei ale unei false trăiri în prosteasca ubicuitate a sute de statui înălţate în parcuri municipale şi curţi de primării.

(„Recursul la metodă”, traducere Dan Munteanu Colan)

*sursă: libris.ro

Imagini de pe cartesicarte.ro