E o prietenie strict literară, de oameni care au crezut în scris, care au încercat disoluţia tuturor îndoielilor, şi au căutat dezlegări cu trudă comună, această participare din aceeaşi esenţialitate de artă, care dăinuie fără şovăire, de aproape şase ani, de când un tânăr licean a bătut la uşa cetăţii literare. (…)
În definitiv, nu o tarabă de brânzeturi ne-a adunat şi ne ţine laolaltă de atâta vreme şi nici o încântare reciprocă pentru presupuse avantaje fizice, fireşte.
E o prietenie strict literară care urmează soarta comuniunii noastre în năzuinţe şi nu e activitatea literară aceea care se subordonează cine ştie căror relaţii de restaurant sau joc de biliard. […]
Căci afinităţile elective nu sunt probabil o formulă goală.