Mă dezolează tristeţea ta. Nu-i vorbă, nici eu n-am fost mai breaz; în ultimul timp, mă mistuie melancolia şi mă ispiteşte tragedia. Dacă ai şti ce prostii sunt în stare să fac câteodată. Vreau uneori să lupt împotriva destinului meu – care după un răgaz de linişte, mă zvârle viclean într-o înfiorătoare tragedie. Nu-ţi pot spune ce şi cum. Să dea Dumnezeu să nu-mi pierd minţile, până la urmă.

(sursa foto: pinterest.com)
Dar pe tine ce te-a apucat? Nu ai vreun opium la îndemână, vreo bolnavă căreia să te dăruieşti, vreun Hayden pe care să-l editezi? Mi s-a spus că Braşovul e stenic şi viril. Nu te gândi că vei îmbătrâni acolo. Am impresia că oamenii pot îmbătrâni tot atât de stupid şi la Bucureşti. Ai să vii şi tu aici! Apropo, e vorba să găsim de undeva bani mulţi (un milion) ca să scoatem o revistă săptămânală politică şi oarecum culturală de dreapta. Să scrii tu, eu, Ţuţea, Sorin Pavel, Golopenţia, Stahl, Noica şi încă vreo doi. Ce spui? Tu şi cu Ţuţea m-aţi scos din fire; mă voi face om politic în orele mele de somn şi delir. E teribilă politica în România!