Imaginează-ți

un tren cu luminile stinse
în imensitatea câmpiei albite de viscol
așteptând pe șinele înghețate
pasagerii să înflorească anunțând venirea primăverii

vagoane cenușii legate cu lanțuri de locomotiva pe aburi
care doarme sughițând din toate încheieturile
nimeni care să-i acopere cu o pătură cocoașa hidoasă

amintește de un copil nedorit abandonat la ușa unui orfelinat
sau de un cal uitat de stăpân afară după o zi grea de muncă
tânjind după o dragoste inexistentă

oamenii în încăpățânarea lor rămân sterili
cu rădăcinile adânc înfipte în buretele scaunelor de piele
rupte pe alocuri
se hrănesc cu sudoarea trupurilor anterioare

frigul leagănă în brațele sale „fierătania” în ritmul impus de vântul ce mătură bezna

imaginează-ți
florile lor cresc într-un final
silite de razele ultraviolete ale neoanelor din tavan
aprinse subit în pana de nepăsare a unuia dintre călători
petalele de plastic se desprind și cad
iar în loc de fructe răscoapte bulgări mari de pământ
cad de pe tabla ruginită
în sicriul deschis
proaspăt așezat în groapa săpată de coatele mortului
sicriul se umple cu zeama „fructelor” stătute
acoperind trupul plutitor
cu borhotul din care un țăran va face o țuică tare
din care vom bea cu toții
la pomana mecanicului