Constanța Popescu 
Sunt femeia frumoasă
care îmbracă deseori diminețile,
în cuvinte ușor curbate,
cu împletiri tainice, deschizând mirări,
rostind poveștile care îmbujorează gândul…
Sunt acolo când toamnele
își sparg neodihna în gustul amețit,
atrăgând poftele, dăruind speranțe.
Bucuriile mici,
boabe de rouă încărunțită,
fac liniștea așteptării să mă doară,
să mă îmbrace cu hainele începutului
demult decolorat
și să-mi pună la ușă, anotimpuri nedecise
făcând risipă de lumină…
Unde este șlefuitorul imaginii eterne,
când imortalizez exercițiul frumuseții?
Sursa foto: vipmagazin.md
