Domnița Ștefănescu 
31 martie 1995. Cazul Iuga. Dumitru Iuga, preşedintele Sindicatului Liber din Radio-Televiziunea Română (RTVR), se află în a 30-a zi de grevă a foamei. Protestul de acum şi protestele de altădată ale lui Dumitru Iuga au drept cauză generală încercările Puterii de a-şi subordona Televiziunea. Greva foamei în care a intrat Dumitru Iuga începând cu 2 martie se datorează încercărilor conducerii Televiziunii şi ale diferitelor structuri ale Puterii de a impune în CA al TVR propriii candidaţi, şi anume susţinători ai Puterii. Deşi la 25 iulie 1994 la Televiziune au fost aleşi prin vot candidaţii pentru viitoarele CA ale Societăţilor române de Radio şi Televiziune – Lucian Pintilie, Gabriel Liiceanu, N.C. Munteanu, Octavian Paler – la 23 noiembrie 1994 conducerea TVR a depus la Birourile Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului o altă listă decât cea votată în Televiziune, cu propuneri pentru CA al TVR – Lucian Pintilie, Paul Şoloc, Cristian Ţopescu, Dumitru Moroşanu. La 16 martie 1995 Comisiile de cultură ale Camerelor au votat candidaţii pentru CA al TVR. Dintre persoanele propuse de Televiziune au fost aleşi doar N.C. Munteanu şi Paul Şoloc. Respingerea candidaturii lui Gabriel Liiceanu în favoarea celei a lui Paul Şoloc a atras un val de proteste. Dumitru Pâslaru, purtătorul de cuvânt al PDSR, declară (într-un interviu acordat postului de radio BBC) că Gabriel Liiceanu nu este „compatibil ca orientare cu postul propus deoarece are vederi de dreapta“. Pentru a aplana conflictele, Comisiile parlamentare de cultură hotărăsc să se refacă alegerile în Televiziune, ceea ce nu convine Opoziţiei parlamentare care declară grevă în momentul în care consideră că s-a umplut paharul, adică atunci când reprezentanţii Opoziţiei sunt împiedicaţi să citească de la tribuna Parlamentului o declaraţie de solidaritate cu Dumitru Iuga. Reacţiile faţă de gestul lui Dumitru Iuga iau proporţii neaşteptate. Vasile Văcaru, preşedintele grupului parlamentar al PDSR din Senat, a declarat Agenţiei Mediafax: „dl Iuga este liber să moară, dacă aşa doreşte“. Gabriel Ţepelea, preşedintele Comisiei de cultură din Camera Deputaţilor, demisionează din această funcţie din cauză că: „Nu pot să subscriu la moartea unui om“. Cu acţiunea lui Dumitru Iuga s-au solidarizat mai multe sindicate, personalităţi din ţară şi din afara ţării. Chiar Papa Ioan Paul al II-lea l-a întrebat pe Ion Iliescu, în timput vizitei acestuia la Vatican, despre situaţia lui Dumitru Iuga. Au avut loc demonstraţii şi mitinguri de solidaritate, s-au adresat mesaje diferitelor structuri ale Puterii, s-au scris scrisori deschise, au fost semnate numeroase liste de către persoane care doreau să-şi exprime solidaritatea cu acţiunea lui Iuga şi, mai ales, un număr mare de persoane au intrat în greva foamei alături de preşedintele Sindicatului Liber din RTVR. Biroul Executiv Central al Consiliului Naţional al PDSR consideră că gestul „emoţional“ al lui Iuga nu vizează asigurarea independenţei TVR ci, dimpotrivă, subordonarea ei intereselor electorale ale Opoziţiei. Conducerea PDSR face referiri la „acţiuni de şantaj“, „ameninţare“, „exercitare de presiuni“. O atitudine asemănătoare adoptă şi preşedinţia ţării.
– Cea mai mare catastrofă din istoria aviaţiei româneşti. Aeronava TAROM Airbus 310 Muntenia, care executa zborul RO-371, în direcţa Bruxelles, s-a prăbuşit, în flăcări, în zona comunei Baloteşti, la ora 9,11, la 2 minute după decolarea de pe aeroportul Otopeni. Nu s-a descoperit niciun supravieţuitor dintre cele 59 de persoane aflate la bord.
3 aprilie 1995. În Parlament atmosfera e din nou incendiară din cauza situaţiei din TVR. Parlamentarii Opoziţiei părăsesc sala de şedinţe. Dumitru Iuga declară că renunţă la grevă dacă se reface întreaga listă a candidaţilor pentru Televiziune cu persoane neînregimentate politic. PNŢCD susţine în continuare greva lui Iuga şi găseşte că, pentru stingerea conflictului, singura soluţie este revotarea lui Gabriel Liiceanu pentru CA al Televiziunii. „Iliescu nu poate să fie la nesfârşit proprietarul TVR” – a afirmat Corneliu Coposu.
4 aprilie 1995. Camerele Parlamentului se reunesc în şedinţă comună pentru a hotărî asupra componenţei CA al Radioului şi Televiziunii. Opoziţia a părăsit din nou sala, declarând că nu poate participa la un vot ilegal. Majoritarii au supus la vot lista de candidaţi validată de Comisiile de cultură ale Parlamentului. Pe listă figurau Paul Şoloc şi Neculai Constantin Munteanu, dar niciunul n-a fost ales. Din totalul de 13 candidaţi pentru Radiodifuziune au fost votaţi doar 9, iar pentru Televiziune, din 13 candidaţi au fost votaţi numai 5. Dintre cei aleşi numai unul singur aparţine Opoziţiei (PNŢCD). Pentru locurile rămase libere va trebui reluată procedura greoaie şi confuză care a declanşat nemulţumiri şi a dus la întârzierea exagerată a desemnării CA din Radio şi Televiziune.
5 aprilie 1995. La prima reuniune consultativă a Partidei Naţionale (PRM + Partidul Român pentru Noua Societate + Uniunea Liberală Brătianu) se discută în jurul unor probleme social economice fundamentale actuale. Liderul PRM, C.V. Tudor, nu ratează ocazia de a-şi exprima nemulţumirea faţă de PDSR, care nu respectă protocolul cvadripartit. Deoarece „PRM nu doreşte să achite oalele sparte de alţii“, se va analiza la şedinţa Consiliului Naţional oportunitatea păstrării alianţei cu PDSR.
