Vis autumnal

Toamna varsă lacrimi

pe eşafodul viselor de vară,

condamnată pe viaţă

la melancolie.

Îi şterg cu batista gândurilor

lacrimile de chihlimbar.

Gustul lor îmi aminteşte

cum un cer făr’ de păcate

ploua în mine.

Pe sub faldurile visării

Îi văd cicatricile,

i le spăl cu tăceri,

i le învelesc cu umbra ta,

despletind din ghemul clipelor

o emoţie ruginie.

O rog să-mi împartă,

În măsuri egale,

stropii de iubire,

să-şi pună semnătura

pe această poveste nescrisă.

Muza să-şi înmoaie degetele

În călimara nopţii,

să scrie-n mine:

Mi-e bine în sufletul tău!

Lasă, toamnă, în jocul de-a iubirea,

fericirea să fie titulară,

c-un dor astenic

să ne răscolească frunzele,

să scuture-n noi

cocorii

o ultimă lacrimă.

Aşterne-mi sub tălpi

covorul roşu,

să pot trece pragul iernilor

la braţul unui vis autumnal.

Sursa foto: poesytime.wordpress.com