Literatura de azi 
La izbucnirea războiului, în vara anului 1914, Take Ionescu spunea:
„Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi şi nu se poate să nu intre şi America. Până şi Japonia va intra.
Va fi vai de omenire! Dar de un lucru sunt sigur: că Aliaţii vor fi definitiv victorioşi şi că voi vedea cu ochii România Mare.
Şi vom vedea alte lucruri mari. Vom vedea multe tronuri prăbuşindu-se; vom vedea născând atotputernicia Americii; vom vedea preponderenţa rasei anglo-saxone; vom vedea omenirea făcând un mare pas spre stânga, spre socialismul revoluţionar.
Dar zguduirea generală va fi aşa de formidabilă, că o sărăcie groaznică va stăpâni omenirea foarte mulţi ani. Dintr-o criză vom intra într-alta. Şi ţine bine minte: generaţia mea şi a ta va vedea România Mare, dar nu va mai vedea zile bune!”
Și a avut dreptate…
Despre diplomatul nostru, George Clemenceau spunea că „Take Ionescu este un om care poate fi pe drept cuvânt numit european, un mare european, deşi român până-n măduva oaselor, având pentru ţara sa cea mai înaltă şi legitimă ambiţie”.
Iar Winston Churchill l-a caracterizat ca fiind „omul care vedea întotdeauna clar şi just”.
Imediat după încheierea Primului Război Mondial, Take Ionescu a militat pentru crearea unui sistem de alianţe care să cuprindă Polonia, Cehoslovacia, România, Iugoslavia şi Grecia, a unui bloc de la Marea Baltică la Marea Egee, care să se opună oricăror acţiuni revizioniste. El a fost un cel mai autorizat diplomat român în acei ani.
(text selectat și redactat de Odilia Roșianu)
