În zilele de 20-28 octombrie 1917, O. Ghibu publică articolul Ardeleni şi Basarabeni, în care spune, printre altele:
A venit războiul. Mai întâi s-au întâlnit Transilvănenii cu Basarabenii ca duşmani pe câmpul de luptă având să tragă unii în ceilalţi cu glonţul; Transilvănenii de dragul Împăratului de la Viena, Basarabenii de dragul Ţarului de la Petrograd.
În curând, ei s-au simţit însă fraţi, şi bucuria le-a fost fără margini de mare… ei au simţit că fac parte din acelaşi popor…
În vremea aceasta, în Basarabia s-au petrecut lucruri vrednice de pomenit; Batalioanele de voluntari transilvăneni care trec din Rusia spre frontul românesc, se opresc în Chişinău unde sunt primite într-un chip care întrece orice închipuire, Moldovenii le dau fraţilor lor de peste Carpaţi un steag naţional pe care să-l ducă în numele lor la Alba-Iulia! Voluntarii ardeleni se întâlnesc cu învăţătorii moldoveni. Ascultă împreună, în cea mai mare sală din Chişinău, cursuri de istorie şi literatură românească, cântă laolaltă cântece naţionale în sala cea mare a Primăriei şi, în drumul lor spre gară, sunt întâmpinaţi de cohorta ostaşilor moldoveni care le ies înainte cu steagul naţional al întregului popor românesc…
Altă dată, un batalion ardelenesc se înfrăţeşte cu cei 500 de delegaţi ai ostaşilor moldoveni care, adunaţi la Congresul din Chişinău, hotărăsc autonomia Basarabiei. Ca dintr-un singur piept răsună cu acest prilej, din mii de piepturi moldoveneşti şi ardeleneşti înălţătorul Deşteaptă-te Române !…*
*Ardealul (Transilvania), Chişinău, anul I, nr. 6 din 5 noiembrie 1917
(text selectat și redactat de Odilia Roșianu)