Literatura de azi 
Deasupra zidului cu scrijelări,
umbrind băncile rare
arcul văzduhului apare
încheiat.
Cine-și amintește de focul
care a ars năvalnic
în vinele lumii? S-au risipit
într-o odihnă rece formele.
Mâine voi vedea iarăși băncile
și zidul și drumul obișnuit.
În viitorul deschis diminețile
stau ancorate ca niște bărci în port.
Eugenio Montale, „Deasupra zidului cu scrijelări”
(traducere de Dragoș Vrânceanu)
