Literatura de azi 
E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.
Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare
şi vânturile pe câmpii le-alungă.
Dă ultimelor fructe porunci să fie pline;
mai dă-le două zile de la sud,
îndeamnă-le s-ajungă coapte bine
şi toarnă dulce suc în vinul crud.
De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
şi prin alei mereu va rătăci, neliniştit,
când frunzele s-alungă.
Rainer Maria Rilke, „Zi de toamnă”
(traducere de Al. Philippide)
