Sarea în bucatele platoului

Pe drumul ce urmează valea Slănicului, dinspre Buzău, pe ruta Beceni-Vintilă Vodă-Mânzălești-Lopătari, la confluența râului Slănic cu pârâul Jgheab, de-a lungul șoselei principale ( DJ 203K) se poate observa Muntele Alb, denumit (impropriu) și Grunjul de Sare. Datorită formei sale piramidale și alcătuirii din marne albe și tuf vulcanic, roci care i-au permis să reziste acțiunii de eroziune a apelor, acest monument al naturii impresionează la o înălțime de 18 metri. Ca o mireasă văduvită la altar, Piatra Albă de la Grunj spune istorii despre vechii legionari ce îşi dădeau întâlnire în anii ’40 pe platoul din apropiere. Silueta fantomatică a Grunjului poartă, la propriu şi la figurat, crucea destinului acestui loc, expresie a împletirii neliniştilor cu întâmplările mai vechi sau mai noi, a bucuriilor cu angoasele sătenilor. Pare o hieroglifă răsărită din măruntaiele pământului pentru a completa caligrafia albă a ţinutului de sare.

Sarea este la Mânzăleşti componenta principală a peisajului. Platoul Meledic reprezintă, de fapt, extremitatea unui munte de sare pe care s-a dezvoltat un relief denivelat cu mini-canioane de sare spectaculoase.

Minunile naturale ale zonei l-au impresionat şi pe Alexandru Vlahuţă care, în binecunoscuta sa operă „România pitorească”, ilustrează farmecul specific într-un capitol ce poartă, simplu, numele locului: „Suntem la Meledic, una dintre cele mai largi deschizături din Carpaţii Buzăului. Măgura pe care stăm — un vârf înalt de unde privim toată valea Meledicului şi munţii depărtaţi cari-o înconjoară — se cheamă «Gruiul Haiducilor». Un mândru castel se ridică pe marginea lacului, flori ne-mpresoară, stelele tremură-n lac, lin clincătă pe vale apele Slănicului.”

Una dintre bizareriile locului este Lacul Meledic sau Lacul fără fund, cum îi mai spun localnicii, care au înlănţuit de-a lungul generaţiilor legende misterioase. Se pare că la sfârşitul secolului al XIX-lea un car plin de butoaie cu apă minerală s-a prăvălit în ochiul de apă. Bivolii carului s-au înecat, dar cel care îi mâna a supravieţit. La scurt timp de la accident, cel care conducea transportul a încercat să sece lacul, crezând că, de fapt, ar fi cărat o comoară, nicidecum apă. Asemenea încercări repetate şi de alţii au fost eşuate, deoarece niciun sătean nu a atins fundul lacului. Se estimează totuşi, în urma măsurătorilor, că adâncimea maximă a lacului este de 20 de metri.

Apa lacului este dulce, cu toate că s-a format pe un masiv de sare. Apa din precipitaţii infiltrată prin despicăturile pereţilor salini a depus aluviuni, creând astfel un strat impermeabil pe fundul lacului şi a întrerupt contactul lacului cu platoul de sare. Platoul mai deţine încă cinci asemenea lacuri, dar de dimensiuni mai mici, unele dintre acestea ascunse printre grădinile oamenilor destul de amabili, care te îndrumă, dacă le soliciţi ajutorul.

În jurul lacului Meledic a fost amenajată o pajişte cu 25 de sculpturi în lemn, executate de meşterii populari din zona Mânzăleşti, dar şi de pe valea Slănicului în 2001. În Complexul turistic Meledic se poate campa în perioada caldă din an sau se pot închiria căsuţele amplasate în incinta campingului, destul de rudimentar, însă.

Platoul de la Meledic deține 47 de peșteri de sare, ultimele două, Peștera 46 și Peștera 47, fiind confirmate de importanți speologi în anul 2011. Aflat la 600 de metri altitudine, platoul de sare din Subcarpaţii de Curbură este singurul loc din Europa unde sarea se găseşte la suprafaţă. Versanţii albi ascund în măruntaiele lor Peştera în Sare (S6), unică la nivel continental prin modul de formare, dar pe locul al doilea în lume, cu o lungime de 1257 de metri. În 1980, peştera a obţinut recordul mondial de cea mai lungă peşteră de sare din lume, dar a fost deposedată de acest superlativ în anul 1983 de Peştera Malham din Israel, care are o lungime de 3100 de metri.

Bătrânii spun că frumuseţea Meledicului a impresionat-o pe Regina Maria care l-ar fi ales ca loc de construcţie a castelului (Peleş), dar moartea arhitectului însărcinat să se ocupe de proiect, a dus la abandonarea acestui lucru.

Nisipul stelar se răsfrânge în tăcerea somnolentă a pădurii. Pleoapele nopţii veghează portalul unei lumi spectaculoase şi inimitabile, lumea sării.