Isabela Branescu 
a rostit simplu ca o ploaie rotindu-și privirea a flori de câmp
Până și întrebarea se mira că se năștea chiar atunci chiar din ea!
Când mi s-a spus că trebuie să fac o procedură,
(sarcinile de serviciu au rolul lor, uneori te scot, alteori te afundă în nisip
stabilind regulile unei altfel de lumi
Una cu sume care intră și ies dintr-un cont aproape lumesc
Și cu rotații sinoptice despre știute și neștiute chestiuni optice)
Dacă nu țin de optică nu știu ce aș putea să spun…
(Ar fi nevoie de atropină și cam o duzină de ochi
pentru descifrarea conexiunilor unor teorii aproape utopice)
Am înțeles rostul acelei ploi dumnezeiești mai târziu
trăgând cu urechea la discuțiile din jur (uneori simți că nu mai poți să răzbești
și lași să se scurgă pe lângă tine toate gândurile drăcești)
Ploaia începută demult încă mai susură nisipul abund…
Întrebându-mă din nou după câteva zile,
cum se poate face cea mai frumoasă procedură,
am răspuns cu o bucurie nedisimulată:
Cea mai frumoasă procedură este copilul meu,
După chipul și asemănarea lui Dumnezeu!
Sursa foto: povestidemama.ro
