Călin Neacșu
Ehei…
prin vremurile alea
eram jigărit de’atâta iubire…
cum era vorba aia ?
ah da…
„ca un pui de bogdaproste”…
Maică’mea murise de mult,
dar eu tot pe ea o strigam ca să o iau drept martor
al prea multei mele iubiri irosite…
Mamă, îi spuneam,
dac’aș fi avut o vioară,
și mai ales dac’aș fi știut
să cânt la vioara
îți jur…
cum era vorba aia ?
ah da…
„să moară caii mei Azorică si Griveille”…
ți’aș fi cântat o serenadă
cum era vorba aia ?
ah da…
„sub balcón dezdemonooo !”…
Dar pentru că în acele vremuri
din corzile viorilor se făcea bungee jumping
iar Stradivarius
șoma din cauza
sublimei mele ignoranțe
fie ea și după (o floare la) ureche,
ce era să fac?
M’am adaptat.
Iar de atunci
îți cânt în piața mare
„Cielito lindo” tradus în nord-coreeană,
Îmi risc viața mergând pe sârma
Din râtul unui porc mistreț
scuip flăcări pe nări,
iar când nu mai am nări
și nici flăcări,
doar scuip,
mă dau cu patínele prin congelator
și negociez cu Bunu’
la o șeptică,
variante destinoidale,
pentru a evita altor măgăruși
soarta mea crudă.
Şi un uit nicio clipă
cât de jigărit eram
și cât de mult te iubeam,
până mai adineauri,
chiar înainte să mor de iubire…
cum era vorba aia ?
ah da…
„De azi într’o zi”.
