Cînd zeii sau zeițele vin în vizită

Pe învățătoarea noastră o chema Mirela Butoi și cam toți băieții eram îndrăgostiți de ea. Era tînără și frumoasă; și, cum am realizat mai tîrziu, pasionată de meseria ei, cu vocație de dascăl.
Într-o zi a venit la noi acasă, în vizită, și m-am simțit de parcă o zeiță se coborîse de la catedra Olimpului printre bieții muritori în pantaloni scurți, Numai Ana Blandiana m-a complexat mai tare, la o masă cu scriitori la Snagov, unde nu mai puteam îngăima un cuvînt, fiindcă Blandiana era în manualul meu.
Din păcate, muritorii sînt mai mereu nepregătiți atunci cînd zeii sau zeițele vin în vizită la ei. Camera mea arăta ca de obicei: un haos de obiecte, jucării, haine și cărți, o dezordine flagrantă și plastică. Ideea mea de a face ordine a.s.a.p. a fost următoarea: am băgat repede o farfurie cu mămăligă cu brînză, din care mă serveam, sub un dulap.
Ce o fi fost în capul meu? De ce tocmai farfuria aia trebuia ascunsă, în timp ce toate erau vraiște în camera mea?
Nu știu ce ar spune psihanaliștii despre asta, dar eu zic că simțeam instinctiv că vizita aceea era o inspecție; or, cum să te găsească un Inspector înfulecînd?
Mămăliga a fost uitată sub dulap și s-a pietrificat. A descoperit-o Doina Cristea, viitoarea mea mamă adoptivă, mătușa care venea o dată pe săptămînă, din Balta Albă în Militari, să-l ajute pe fratele ei, rămas văduv cu doi copii.
Cel mai mic dintre ei (eu) avea atîta energie, încît se urca deseori pe dulapul cu pricina și sărea de acolo, evitînd la mare artă lustra, în patul de vizavi.