Marcel Vișa 
sticlele de pe rafturi crapă
din burta lor evadează șobolani dolofani
crescuți precum perele întregi în rachiu
copil fiind nu știam cum se introduc fructele prin gâtul subțire al recipientelor
azi le compar cu tristețea din noi
cineva o introduce în suflete
iar ea dă în pârg la adăpostul de carne
și oase
o scăldăm în alcool și trupul se impregnează cu aroma ei până la refuz
stăm mai apoi cuminți pe rafturi
purtând etichete
nume
coduri de bare
așteptând să fim
goliți și abandonați de către cineva
devenit între timp
mahmur de noi
într-un final
incubatorul de șobolani va funcționa perfect
