Mariana Rogoz Stratulat 
M-am născut femeie și voi muri tăcere.
Împrejurul meu s-a făcut dantelă
din aura sfinților.
Pe trup mi-au crescut
ore de veghe,
imagini, căințe, mândrii…
Am scris doar pentru mine,
dar și
pentru un cititor
special,
care m-ar considera o carte
interesantă.
Am visat că sunt un punct alb
într-un colț de odaie,
că alerg ca o arătare lăptoasă,
precum Iisus pe ape,
că trec peste praguri
de întuneric
într-o misterioasă căutare
a nu știu ce taină ermetică,
uitată în cuvântul dintâi.
Iată că am traversat iluzoriu
coridorul vieții,
pentru a trăi senzația dulce
că e vară.
Ascult lacrimile unei viori
și tropotele cailor
din nori.
Plouă torențial și cu păcat.
O frunză
traversează oglinda
în care se răsucește infinitul.
