Flaviu George Predescu 
Jurnal de Sciția Mică (3)
Dacă ieri a fost sărbătoare, muncitorii n-au lucrat. Poate și-au luat o zi liberă. Sfinții Petru și Pavel, despre care am citit în presă că Patriarhul Daniel a spus că aveau în comun credința fierbinte în Isus Hristos și că, deși erau diferiți, unul pescar și celălalt rabin, s-au regăsit nu doar în postura de apostoli, ci și în legătura duhovnicească și comuniunea cu Hristos. – „De aceea Sfântul Apostol Petru a mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos, cum ne spune Evanghelia de astăzi, zicând: ‘Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeul celui Viu!’, iar Iisus, auzind mărturisirea aceasta îi spune ‘Nu sânge şi carne ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu cel din Ceruri. Şi tu eşti Petru şi pe această piatră’ – adică pe mărturisirea credinţei lui în dumnezeirea lui Hristos – ‘voi zidi Biserica Mea, pe care nici porțile Iadului n-o vor birui!”, a afirmat patriarhul la slujba de ieri, de la București.
Dimineața continui să mă rog pe marginea lacului, pe ponton. Azi, de exemplu, a fost senin și cerul cu nori răzleți se reflecta în lac. Psalmii sunt superbi, nu te mai saturi să-i citești, iar cărticica pe care o am te îndrumă la pasajele potrivite, în funcție de starea ta sufletească.
Dacă ieri a plouat, am mers să vizităm muzeul Callatis din Mangalia. Seamănă cu muzeul din Köln, dar la o scară mai mică. I-am mărturisit asta ghidului (ghidajul costă „enorma” sumă de 5 lei!) și a fost de acord cu comparația, spunând că se explică, pentru că și Kölnul a fost colonie romană. Am regăsit ca elemente comune ale celor două muzee atât un mozaic, cât și diversele vase și obiecte, amfore, agrafe, ulcioare pentru diverse întrebuințări și obiecte demult dispărute dar conservate foarte bine. Erau și felurite țigle, seculare, despre care același ghid ne-a spus cu blândețe că e bine să aibă mijlocul roșiatic și nu negru, dacă am reținut eu bine.
Apoi, celebrul Mormânt cu Papirus, descoperit în 1959, a creat un prilej de discuții despre toată perioada sfârșitului Obsedantului Deceniu, care a afectat grav și arheologia. Așa am aflat o bucățică „spartă” din istoria recentă a Mangaliei, a căror blocuri s-au construit după retragerea trupelor sovietice din țară (1958) și, fiind port de submarine rusești până în 1958, era un oraș închis. Dacă în istoria ei veche, Mangalia (Callatisul) a avut și 10.000 de locuitori, număr mare pentru vremurile antice, acum are circa 30.000, pe hârtie. Desigur că orașul se confruntă, ca toate orașele din România, la fel ca și Cugirul meu natal, cu fenomenul migrației masive. De altfel, încă de la prima mea venire în Mangalia, după cea din 1988, din care nu mai rețin mare lucru, undeva prin 2001, am comparat ca dimensiuni Mangalia cu Cugirul, deși sunt două orașe total diferite, unul pe malul mării, iar altul între dealuri, la poalele Munților Șureanu.
Întorcându-mă la Mormântul cu Papirus, aflu că „în urma cercetărilor au fost descoperite noi complexe arheologice în necropola elenistică, printre acestea fiind și renumitul mormânt cu papirus.” Ghidul ne spune că la contactul cu aerul, papirusul s-a degradat. A fost dus la Moscova dar nu a putut fi restaurat. O fotografie cu fragmentele de papirus se află expusă în vecinătatea mormântului. Ghidul ne-a spus că prin tehnică modernă se va ajunge și la reconstituirea mesajului. Tinde să creadă că așa cum în anumite gravuri persoanele defuncte erau înfățișate făcând diverse lucruri pe lumea cealaltă, de exemplu călărind și fiind fericite, tot așa s-ar putea ca și Papirusul să conțină instrucțiuni pentru cel plecat (o persoană importantă, cel mai probabil) despre ceea ce ar trebui să spună sau să facă pe lumea cealaltă.
„În interiorul mormântului se afla un schelet bărbătesc, într-o stare precară de conservare. Pe craniu a fost găsită o altă coroniță asemănătoare cu cea de pe capac, dar şi numeroase boabe de grâu. Au mai apărut urme de țesături de la îmbrăcămintea defunctului şi fragmente de încălțăminte. Între oasele mâinii drepte şi peste oasele bazinului au fost descoperite, într-o stare avansată de degradare, fragmentele unui papirus scris în limba greacă.” Completează un text de pe internet pe care l-am căutat acasă, după ce ne-am întors de la muzeu. Alte informații pe care și ghidul le spusese confirmă că ar fi perioada lui Alexandru cel Mare. De altfel, numele Alexandru cel Mare și Suleiman Magnificul au început să fie folosite ca repere –unul pentru Mormânt, iar celălalt pentru Moscheea Esmahan Sultan, pe care sper să o vizităm azi. În cazul moscheii ghidul a spus ceva despre „o nepoată de-a lui Suleiman Magnificul”. R. a exclamat bucuroasă: „mama ar fi foarte bucuroasă de această veste!” Și tata, i-am confirmat eu. Ce-i drept, filmul cu pricina a mișcat multe inimi. Bravo, măi turcilor!
Aseară concert de broaște. Lacul era al lor. Ospăț să fi fost și n-ar fi cântat atâta. Într-un târziu, mi-am dat seama că fereastra era rabatată în exterior, așa că după ce am închis-o am diminuat orăcăielile care la un moment dat mă și amuzau, căci semănau foarte bine cu cântecul: „Oac, Oac, diri-diri-dam: Ce petrecere frumoasă/ E la margine de lac/ Broscărimea bucuroasă/ Are vin și cozonac.”. (va urma)
