O viaţă, un pian

Chiar dacă a fost considerat un copil minune, Arthur Rubinstein (28 ianuarie 1887 – 20 decembrie 1982) a reuşit să concerteze până la o vârstă extrem de înaintată. Interpretările sale pline de căldură, precum o poezie pe note, erau completate de statura aristocratică a lui Rubenstein. Născut într-o familie de comercianţi, tânărul s-a îndrăgostit de pian din momentul în care a auzit primele acorduri, la vârsta de trei ani, pentru ca la şapte ani să impresioneze deja cu interpretările sale din Mozart, Schubert şi Mendelssohn la un concert de caritate din oraşul său natal.

În 1903, cu ocazia mutării la Paris, îi cunoaşte pe Ravel, Dukas şi Jacques Thibaud şi interpretează în maniera sa Concertul în G minor al lui Saint-Saëns cu acordul compozitorului. Această interpretare va rămâne piesa de rezisteţă a lui Rubinstein pentru şase decenii. A fost, de altfel, şi concertul pe care l-a oferit în debutul său american, împreună cu Philadelphia Orchestra, în New York, la Carnegie Hall, în 1906. După cel de-al doilea Război Mondial, el a refuzat toate concertele în Germania, ca răspuns la exterminarea nazistă a familiei sale poloneze. (sursa: jurnalul.ro)

Mi-a trebuit un mare curaj să îi cer unei frumoase tinere femei să se mărite cu mine. Credeţi-mă, este mult mai uşor să cânţi întreaga „Petrușka” la pian. – Arthur Rubinstein

Imagine de pe wikipedia.org