Leonard Oprea 
„… adevărul adevărului ?… Daa – trăim într-o lume care admite lipsa de adevăr ca adevăr… Însă, finalmente și irefutabil: axioma vieții este Dumnezeu – unicul adevăr axiomatic. Restul, ipoteze adevărate sau ne-adevărate.” (Theophil Magus)
Nu o dată, ci de nenumărate ori am întâlnit, în varii forme și în special venind din partea unor intelectuali de vârf, ori a unor personalități culturale sau științifice – punerea sub semnul întrebării a Credinței ca fiind: reală precum Dumnezeu este Cel ce/care este.
Ori ca fiind doar o mistificată justificare a neputinței de a înțelege viața și de a te apăra de viață, așa cum este ea – cu dureri, cu bucurii, dar necruțătoare și mai ales însoțită de Moarte pas cu pas.
Frumoasă, profundă și mai ales elaborată poate fi întrebarea acestui anume om, cum spuneam, intelectual de vârf, ori VIP cultural sau științific…
Desigur, nu poate fi vorba de o întrebare simplistă despre Credință; ci mai degrabă este o reacție de apărare exprimată printr-o autointerogare ce împletește simțirea unui agnostic cu judecata unui ateist…
O interogație agnostică, dar și ateistă – specifică unui om bine organizat, chiar meticulos, profund; însă, trăind un continuu conflict: cel dintre artistul din inima sa și raționalistul (ca să nu zic filosoful sau eruditul, savantul ori intelectualul serios și bine
documentat…) din mintea sa…
Cum artistul – prin însăși existența sa – suferă mult mai des și mult mai accentuat, dezechilibrant: stress, spleen, anxietate, angoasă, varii nevroze, adică tot felul de naufragii sufletești, ei bine, înlăuntrul VIP-ul nostru, raționalistul – cu logica sa concretă
și sprijinit de istorie ca știință – intervine rapid pentru salvarea sănătății sale psihice și fizice, în conformitate cu latinescul mens sana in corpore sano…
Sau, imitând oarecum modelul freudian, ego-ul instaurează pace prin comodul argument raționalist ce, autoritar, întronează antinomia:
„mă îndoiesc, deci cuget, deci exist“
și
„exist, deci cuget, deci mă îndoiesc.“
Atât doar – această pace nu rezistă decât astfel:
exist prin Credință = prin Credință exist.
„… cu frunze crude
pe ram de jad – salcia
sărută rîul…“
***
***
RESPIRAȚIA
Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, „Respirația” – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație /aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc./ încheiată întru doar un haiku ce re-deschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.
(http://www.amazon.com/THEOPHIL-MAGUS-LIVING-BOSTON-Anna-Maria/dp/1462894763)
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonard_Oprea)
(http://christian-articole.blogspot.ro/2016/07/theophil-magus.html)
(sursa foto: all-art.org/early_renaissance/bosch11.html)
