Ramona Müller 
Inelul Doamnei
Ne găseam pe meleaguri brâncușiene când a avut loc acest dialog:
- Hai să mergem la Cheile Sohodolului, vrei?
- Cum, nu? Vrui să pășesc în aceste chei de când am învățat despre ele de acum 24 de ani și mai bine! răspund eu surprinsă de faptul că deja împrumutasem de o săptămână graiul oltenesc.
- Atunci să mergem, doamna mea!
Aflate la o distanță de 18 kilometri de Târg Jiu, de pe drumul DN67D spre Baia de Aramă, din localitatea Arcani, facem dreapta spre cheile Sohodolului (drum care duce spre vârful Munților Vâlcan), traversând satul Runcu. Acesta se termină în ansamblul rocilor de munte ce îl mărginesc lateral. Parcurgem drumul cu mașina în mare parte asfaltat, dar și cu porțiuni de piatră, iar la intrarea în Rezervația Naturală plătim o taxă de acces de 10 lei/mașină paznicului, care ne dă și un sac menajer pentru colectarea eventualelor deșeuri. Rămân impresionată de acest lucru, admirând un prim pas în educarea turiștilor în spiritul protecției mediului natural.
Din lanțul Carpaților gorjeni, umerii de stâncă ai munților străjuiesc de milenii prin stânci și abrupturi prăpăstioase, adevărate comori de frumusețe prea puțin cunoscute iubitorilor de drumeție și natură. Sohodolul izvorăște din muntele Siglăul Mare, de la 1678 de metri, curgând spre Tismana, își sapă drumul printr-un minunat puzzle policromatic în care apa și vântul au modelat fragmente carstice remarcabile. Cheile Sohodolului întinse pe 12 kilometri poartă sigiliul timpului acestor locuri de mii și milioane de ani, imprimat cu semnătura pietrei. Apele râului rătăcesc în cursurile subterane ale regiunilor calcaroase, pentru ca mai apoi să apară la suprafață pe vechea albie mai învolburate, fredonând refrenul geologic în propriul tempo.
Pe măsură ce avansăm în amonte pe firul apei, verticalitatea pereților etalează versanții impunători ce se ridică din albia Sohodolului. După circa un kilometru de la Runcu, zărim pe partea stângă o troiță ce ne invită să urcăm treptele către altarul Sfântului Nectarie, ridicat de un bolnav vindecat de cancer. Fiecare treaptă a scării are înscrisă câte o poruncă din cele zece și simt cum orice pas de-al meu înalță câte o rugăciune. Firescul și necesitatea divinului le percepi aici în conturul lacrimilor scurse prin clepsidra cretacică.
Străbatem drumul îngust pe lângă jgheaburi până aproape de Gârla Vacii unde pătrundem în zona cea mai îngustă a cheilor. La marginea drumului pereții formează adevărate surplombe, ca un fel de ofrandă boltită adusă apei încăpățânate. Aici, cursul Sohodolului se împarte în două șuvoaie (fenomen numit difluență, extrem de rar în România și în Europa), dintre care cel cu debitul mai bogat urmează un traseu subteran prin Peștera Gârla Vacii. Frumusețile traseului sunt amplificate de stânca despicată din zona Cuptorului, de numeroase muchii crenelate și guri de peșteră, ce demonstrează existența unor cursuri de apă aflate la niveluri incredibil de înalte. Aici, în Canionul Gorjului se găsește cel mai mare ansamblu stalagmitic din țară (10 m).
După un cot al văii, în peisajul uimitor al râului se înfățișează un tunel natural care se reflectă în luciul apei și ce pare că încorsetează apele Sohodolului sub săgețile solare și îl ursește în taină acolo unde fisurile se desfac lacome. Lumina zilei se pierde printre crengile pădurii de foioase. Mai sus liniștea acestei lumi mirifice este înlocuită de forfota hidrologică printre pereții înalți. Ne aflăm în partea de sus a tunelului unde se află Nările, două galerii naturale de 76 de metri și respectiv 57 de metri, prin care pârâul ”respiră” , deci trăiește destinul acvatic inexorabil.
Arcuri de piatră aruncate peste apă completeză acest tablou al calcarelor vineții, unde eroziunea diferențială a dat naștere frumuseților carstice din Cheile Sohodolului. Și ridicând ochii spre azurul cerului zărim, decupat parcă după un tipar celest, Inelul Doamnei sau Inelul de Piatră. Îmbrățișarea apei și a vântului continuă sărutul iremediabil al pietrei într-un ciclu perpetuu de viață și dragoste. Inelul Miresei, cum este denumit de localnici, se află pe o creastă la o altitudine de 700 de metri. Acest orificiu, care seamănă frapant cu o verighetă este creația lui Eol, veritabil sculptor al bastionului friabil gorjean, după ce galeria unei peșteri a căzut rămânând în urma ei numai gura de intrare prin care curgea atunci Sohodolul . Cei mari curajoși dintre tinerii care vin aici să se căsătorească escaladează inelul până sus. Mă simt ca o Julietă ce atinge umbra trecută a îndrăgostiților fugari în acest loc, care se iubeau pe ascuns, fără voia părinților. O legendă locală denumește stânca spartă Inelul Dracului, cel care va observa raza de soare ce trece prin el va descoperi comoara dacilor în punctul unde aceasta atinge pământul; pasionații de science-fiction afirmă că Inelul de Piatră ar reprezenta o poartă stelară spre alte dimensiuni.
Pentru alpiniști rezervația este o adevărată provocare, cu cele peste 100 de trasee cu diverse grade de dificultate. De asemenea, pescarilor le este binecunoscută Cascada Păstrăvilor.
Spectacolul uluitor pe care îl oferă Canionul Gorjului substituie emoțiile naturii, ca un duh ocrotitor. Magia acestui colț de rai nu poate înlocui însă cuvintele. De aceea, mergeți și simțiți trăirile Sohodolului, acolo unde trena de calcar a miresei e modelată de franjurii dantelați ai vântului.
