Cuvinte ce plâng

Cuvinte ce plâng
nu mai știu, nu mai spun
ce trecut au avut
– strop de viață bătrân.

Tot mai rar la izvoare,
tot în gând la fântâni,
tot mai rar pe ogoare
oameni vin…
maci oftând.

Undeva, pe alocuri,
mai ninge, mai plouă,
cuvintele plâng
lumină cu rouă.

Sunt visele mele,
sunt șoapte din spic,
când ninge, când plouă,
păsări mor pe colnic.

Lacrimi albe vorbesc
despre ochii ce cresc
când în cer, când pe ram,
când în ziua de hram…

Negre cruci înfloresc
azi pe malul stingher,
umbre moi ațipesc
sub un tei, în zăvoi.
Aprig dor rătăcit, zbor căzut
în nevoi.

Prin vânturi și ploi
amintiri se opresc.
Pe aici, prin câmpii
holde-ntregi vălurând
cuvinte ce plâng.