Adriana Ungureanu 
Se întâlnesc frecvent oameni convinși că în România ”s-a distrus tot”, ”ne-au cumpărat străinii” și, în consecință, ”am devenit piață de desfacere pentru produsele altora”. În ciuda acestui crez, există sectoare de activitate care au potențial de dezvoltare și care conferă avantaje competitive ce ne-ar face să ne ”vină inima la loc”, ba chiar să ne mândrim pentru că, pe alocuri, suntem chiar excepționali.
Astfel, cel puțin din punct de vedere teoretic, sectoarele în care excelează românii – prevăzute în Strategia Națională pentru competitivitate 2015-2020 – sunt: turism și ecoturism, textile și pielărie, lemn și mobilă, industrii creative, industria auto și componente, tehnologia informației și comunicațiilor, procesarea alimentelor și băuturilor, sănătate și produse farmaceutice, energie și management, bioeconomie (agricultură, silvicultură, pescuit, acvacultură), biofarmaceutică și biotehnologii. Ei bine, deși sună destul de futurist planul guvernului, ambiguitatea și stilul general de prezentare al dezideratelor respectă ”cu sfințenie” limbajul de lemn specific unor angajamente care promit, dar de fapt nu se întâmplă nimic. De aceea bucuria noastră pentru că ”suntem încă buni la ceva” s-ar cere moderată, întrucât, dincolo de conjunctura care favorizează anumite activități, autoritatea executivă, respectiv guvernele care ne conduc ar trebui să întreprindă o serie de programe și măsuri pe termen lung care să le susțină.
Și totuși, strategia aceasta este rezultatul unor cercetători care au elaborat studii (pe bani, e adevărat!) și care surprind adevărul. În acest articol voi dezvolta problema sănătății și mai specific, stomatologia.
Mărturisesc sincer, nu aș fi observat cât putem fi de competitivi în acest domeniu, dacă prietenii mei din Italia nu s-ar fi încumetat să înceapă tratamente stomatologice complexe în România. Prima dată când s-a pus problema ca aceștia să consulte un medic din țara noastră s-a întâmplat anul trecut, când mi-au trimis online radiografiile și au solicitat un deviz de ”reparații capitale”. Răspunsul medicului a fost năucitor: în jur de 10 000 euro (per capita) pentru a-i ajuta pe italienii mei să zâmbească fără reținere, cuceritor. Jenată puțin de situație, le-am trimis răspunsul, convinsă fiind că nu vor accepta să continue demersul. Răspunsul primit a fost, de asemenea năucitor: ”Numai atât? Gata! Vin săptămâna viitoare! Te rog, programează-ne!” Indignată, am întrebat dacă nu este cam mult. ”Mult? Prea puțin vrei să spui? La noi costă de patru ori mai scump ca la voi!”
Trebuie să recunosc, m-am simțit grozav! Știu că avem medici foarte buni, dar nu-mi imaginam că ceea ce nouă ni se pare prohibitiv, altora le pare ”ieftin”!
Nu știu dacă mi-aș permite vreodată să investesc 10 000 de euro în gura mea, dar așa am înțeles că dacă merg la dentist și o iau din timp, tratând fiecare dinte, apoi îmi îngrijesc dantura, am șansa să evit o situație la limita falimentului personal – pierderea dinților și a banilor.
Aruncând un ochi pe Internet, am identificat despre acest subiect câteva date statistice impresionante. Astfel, există date cu care ne mândrim și informații care ne situează (iarăși) la coada clasamentului european.
Un studiu realizat de Creditinfo reliefează profitabilitatea acestui domeniu. În 2016, piața serviciilor stomatologice a depășit (în 2016) 1 miliard de lei cifra de afaceri și a înregistrat un profit de 170 milioane lei, străinii fiind cei mai mari consumatori.
În România, există aproximativ 13-14 000 cabinete, dintre acestea aproximativ 90% sunt private. Din cele 10% aflate în proprietatea statului (aproximativ 1 400 cabinete), funcționale ar fi rămas doar 32. Primele 4 300 companii cu activitate de servicii dentare încorporează peste 10 000 angajați. Județele care concentrează cele mai intense activități de servicii dentare sunt București, Timiș, Argeș și Brașov.
Faptul că serviciile dentare din România sunt de patru ori mai ieftine decât în Italia, l-am relatat deja. Față de alte țări specific acum: Marea Britanie (de 5 ori mai ieftine), SUA (de 3 ori mai ieftine), Germania și Franța(cu 30-40% mai ieftin). Probabil că unii s-ar grăbi să afirme: ”atunci de ce suntem fraieri și nu scumpim?” Un răspuns inteligent ar veni de la sine: ”dacă se scumpesc serviciile stomatologice, ar dispărea clienții!”. Păstrând logica, trebuie să înțelegem că de aceste servicii beneficiem și noi, chiar dacă nu ni le permitem deodată cum și le permit străinii, întrucât studiile arată (iar eu confirm prin exemplul prietenilor mei din Italia), aceștia stau puțin și-și ”repară” gura toată odată. În plus, pe lângă costurile legate de dantură, apar costuri colaterale, care ajută alte afaceri să prospere: transportul cu avionul, închiriatul unui apartament, cumpărături, restaurante, excursii, toate contribuind la dezvoltarea zonei din jurul cabinetului stomatologic. Orice creștere de preț ar afecta întregul lanț de prosperitate.
Cum orice lucru bun are și un revers, statisticile se prezintă în defavoarea noastră, ca cetățeni ai acestei țări. Astfel, 26% dintre români consultă un dentist anual, cei mai mulți ajung la doctor doar în caz de urgență. Un mare minus al acestei probleme îl reprezintă faptul că asigurările medicale nu acoperă serviciile dentare. Un alt aspect defăimător, care trădează nivelul nostru de trai precar (în ciuda prosperității raportate de instituțiile de stat), face referire la poziția noastră în statisticile europene: România se situează în topul statelor cu probleme dentare grave și accentuate (cea mai frecventă fiind edentația totală – lipsa totală a dinților la vârste tinere), acestea având ca explicație aspecte ce trădează obiceiuri ce țin de fumat, alimentație, poluare, nivel de trai scăzut, lipsa educației dentare. Pe de altă parte, alimentația deficitară poate fi o consecință a problemelor de masticație. Statisticile mai arată că (din cauza factorilor enunțați) majoritatea copiilor și adolescenților suferă de probleme dentare serioase.
În concluzie, noua nișă dezvoltată de țara noastră se numește ”turism stomatologic”, iar acesta sprijină atât sectorul privat turistic, cât și pe cel de sănătate și reprezintă o sursă de creștere a PIB (a bunăstării naționale) ce funcționează independent de măsurile adoptate (sau nu) de guvern.
Surse: Mediafax, Ziarul Financiar, Guvernul României, Creditinfo, Observator
