Camelia Radulian 
Trece peste
luminile ochilor, peste flori,
peste aerul din privighetori
peste nisipul apelor trece,
peste munţi,
peste prăpăstii și frunți
peste-animalele din desişuri,
fragii din luminișuri,
peste copiii din pântec,
bătrânii sfârșiți,
peste cântec.
Ea e cernită. Are sângele rece.
Trece și trece
și trece…
Ea sălășluiește în uitare,
în ceara din lumânare.
