Adriana Ungureanu 
În urmă cu patru ani, fiul meu îmi declarase că își dorește să revoluționeze stilul de muncă, demonstrând că se poate lucra și din alte locuri, nu doar stând opt ore la un birou. Visul lui începe să devină realitate, întrucât alții, aflați deja pe baricadele din câmpul muncii, par să-i asigure condiții pentru îndeplinirea lui. Așadar, nu-i va rămâne decât să constate dacă ceea ce primește din momentul în care devine angajat este în concordanță cu propriile așteptări, ori va trebui să-și ducă lupta pentru a convinge și a aduce îmbunătățiri.
Unul dintre marile beneficii ale integrării noastre în Uniunea Europeană este alinierea la practicile moderne, astfel încât să fim și noi, românii, în pas cu vremurile noi. În data de 5 aprilie 2018, Parlamentul României a realizat un prim pas spre evoluția muncii, adoptând Legea 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Noutatea conceptului surprinde până și Word-ul meu din limba română în care redactez acest articol, subliniindu-l automat cu roșu, ca și cum aș fi comis o greșeală de redactare.
Așadar, este cazul să înțelegem ce înseamnă ”telemunca” și ce prevede legea care o reglementează.
Telemunca presupune a lucra/îndeplini sarcinile de serviciu dintr-un alt loc decât din spațiul oferit de angajator (nu presupune neapărat muncă la domiciliu). Motivațiile care au condus spre un asemenea mod de lucru au fost multiple: mamele care alăptează, dar sunt nevoite să revină la serviciu; cei care au copii mici și nu au posibilitatea de a-i lăsa în grija cuiva; evitarea ”timpilor morți” dintr-o zi de muncă; plasarea riscurilor de muncă angajatului (cât timp stă la birou sau în incinta angajatorului, acesta din urmă preia toate riscurile posibilelor accidente de muncă); posibilitatea de a îndeplini sarcinile de serviciu în paralel cu alte activități personale; eliminarea stresului provocat de șederea într-un singur loc (eliminarea rutinei); crearea unui climat de autonomie a angajatului, fără a-l transforma într-un independent (deciziile nu le ia de unul singur, nu se izolează de ceilalți angajați, dimpotrivă, cooperează cu aceștia și cu superiorii ierarhici din țară sau din străinătate pe tot parcursul șederii în locul unde își desfășoară telemunca). În final, se urmărește creșterea eficienței, atât la nivel de angajat, cât și la nivel de firmă, permițând îmbinarea vieții sociale cu cea de birou.
Telemunca se deosebește de munca la domiciliu prin faptul că prima presupune îndeplinirea sarcinilor de lucru din locuri specificate în contract (nu doar de acasă) și comunicarea prin mijloace tehnice informatice (Internet, telefon), în timp ce a doua vizează exclusiv procesul de producție (materii prime, produse finite) ori prestarea unor servicii de/până la domiciliul angajatului.
În cazul telemuncii, angajatorul poate veni oricând să-l controleze pe angajat și nu-i poate solicita ore de lucru suplimentare fără acordul scris al angajatului. Cei care au în contract un număr de ore de muncă mai mic decât norma întreagă de 8 ore, nu pot efectua ore suplimentare.
Angajatul care dispune de telemuncă devine telesalariat; nu poate lucra oriunde, de bună voie, ci doar în locul convenit de părți și stipulat în contract. Așadar, nu trebuie înțeles că teleangajatul își ia laptopul și pleacă oriunde are chef sau vede cu ochii, el este monitorizat din momentul conectării la sistemul agreat de părți (prin logare) și este obligat să-și îndeplinească sarcinile asumate în perioada respectivă.
Deși legislația actuală este departe de a fi acoperitoare, aceasta specifică necesitatea ca angajatorul să-și ia toate măsurile și să stipuleze în contractul de muncă posibilitatea de scurgere de informații în momentul în care angajatul lucrează din altă parte și să ia măsuri de contracarare pe care le consideră de cuviință.
Legea nu conține o listă de activități care se pretează la telemuncă, dar articolul 2 prevede să fie specifică acelor activități care presupun comunicare prin mijloace informatice.
Celor deja angajați, li se vor face acte adiționale, în care se vor menționa condițiile de telemuncă (deși nu este obligatoriu, în cazul în care angajatul nu-și dorește să lucreze în altă parte decât la birou), iar cei nou-veniți vor avea clauză specială în contractul de muncă.
În prezent, legea din țara noastră prevede cel puțin o zi pe lună de telemuncă, în condițiile în care în Europa se acordă un număr mai mare de zile, în funcție de țară. Multinaționale din România au demarat deja sondaje la nivelul angajaților, să le cunoască opțiunile și să ia măsurile contractuale în consecință.
Mărturisesc sincer, până să ajung la conferința ”Antreprenor în România” organizată de Revista Cariere, nu cunoșteam nici eu acest concept referitor la ”telemuncă”. Mai sunt și altele de povestit, la fel de interesante și o voi face cu mare drag în articolul următor. Până atunci, să auzim de bine și să descoperim frumosul din viața noastră!
După cum observăm, lumea economică este într-o continuă adaptare. Poate ar fi cazul celor din politică să renunțe la practicile și tacticile perpetuate de 200 de ani încoace și să adopte cât mai multe legi specifice provocărilor zilelor noastre!
