Nicolae Manolescu 
25 septembrie
În Fragments d’un discours amoureux, Barthes distinge patru suferințe ale gelosului: suferința de a fi gelos, aceea de a-şi reproşa gelozia, aceea de a nu fi sigur că gelozia lui îl atinge pe celălalt, în fine, suferința de a se lăsa constrâns de o banalitate. Mi se pare că pot fi şi altele, mult mai multe. Îmi vine greu să le contabilizez, dar le pot înşira: gelosul suferă fiindcă are motive şi fiindcă şi le inventează, fiindcă ştie şi fiindcă nu ştie, fiindcă vrea să ştie şi fiindcă nu vrea să ştie etc. În definitiv, motivele de suferință ale gelosului se deplasează în cupluri de contrarii. În niciun alt sentiment nu este mai limpede masochismul: gelozia te face să suferi, dar, în loc să le eviţi, cauţi motive noi capabile s-o sporească. E cel mai „iraţional” sentiment. Nu ştiu dacă despre gelozie poţi măcar spune, ca despre inimă, că are raţiunile ei.
