Ramona MüllerRamona Müller
29.05.2018

„Și-ai Buzău, Buzău” pe „drumuri mergătoare” (I)

Cascada Urlătoarei și Rezervația Națională Valea Zimbrilor

Iată-ne din nou pe drum, de această dată pe valea Buzăului, cu izvoarele în Masivul Ciucaș, singurul râu ce face un cot de peste 90 de grade la Întorsura Buzăului. Ne îndreptăm însă, spre Vama Buzăului; localitatea aflată în județul Brașov a primit această denumirea datorită faptului că a funcționat ca vamă între Țara Românească și Transilvania până în anul 1839 (în fosta regiune numită Buzăul Ardelean sau Satele Buzae).

Munții Buzăului încremenesc uimirea turistului prin peisajele impunătoare și respirația marțială a versanților. Incoruptibila simfonie montană își reînnoiește refrenul în funcție de anotimp, dar Buzăul va curge la fel în amurguri de vară purtând povara anilor ninși.

Casele etalează sărutul legitim al mușcatelor înflorite. Păduri verticale domină acest spațiu ancestral în care liniștea și introspecția devin stări fundamentale. Ajungem la o intersecție de drumuri, unul din stânga însoțește firul Dălghiului, afluent al Buzăului, iar cel din dreapta pătrunde în adânc în verdele pădurii. Podețe din trunchiuri de copaci traversează pârâul învolburat. Cascada Urlătoarei se înfățișează deodată ca o trenă multicoloră din pântecul masivului calcaros, în mișcări cambrate prudent pe panta vechiului destin acvatic. Peisajul sălbatic, dar spectaculos este dat de unicitatea acestei cascade: scurgerea liniară a izvoarelor care ies direct din munte păstrează un debit constant chiar și în timpul iernii. În căderea apelor, urlătoarele parcă te cheamă nefiresc, ca și cum tânguirea lor ar cuprinde fruntea de calcar cu o maramă străvezie. Legenda locurilor spune că acest zgomot provine de la vrăjitoarele care au trăit pe aceste meleaguri și care mai bântuie încă zona din jurul cascadei. Luăm drumul apei și intrăm în pădure pentru a ne bucura de clipele de relaxare și a ne umple plămânii cu aer curat. La marginea cascadei spațiul este amenajat pentru turiști cu băncuțe și mese din lemn într-un decor ce îmbină armonios antropicul cu naturalul.

Un alt obiectiv de neratat în Vama Buzăului îl constituie Rezervația de Zimbri. Aceste animale impozante s-au adaptat condițiilor de climă și altitudine din localitate, ajungându-se ca de la 8 exemplare aduse în 2008 din țările alpine (Elveția, Italia și Austria) numărul lor să crească la aproape 40. Masculul dominant însă a ucis 8 rivali în urma luptelor pentru supremație, astfel încât în prezent sunt 28 de zimbri (4 au murit de bătrânețe). Scopul rezervației este de a elibera, treptat, în mediul natural cât mai multe exemplare. Arealul pe care zimbrii îl împart cu cerbi și căprioare se întinde pe malul râului Buzău. Fiind cel mai greu animal terestru european (poate ajunge și la 900 kg), zimbrul impune atât prin aspectul masiv cât și prin atitudine. Căprioarele mai prietenoase se apropie mai mult de gardul țarcului ce împrejmuiește pășunea. Rezervația este ideală pentru copii, iar pentru cei care îndrăgesc zonele mai retrase reprezintă locul ideal.

Dacă vă doriți o porție de sănătate, vă recomand să vizitați Vama Buzăului! Cu siguranță, va fi ca o trecere pe la vamă, pe la vama sufletului ce-și caută clipa de visare sub bolta cerului.

(foto din arhiva personală)