Bran e omul catastrofelor, cel care o păţeşte mereu, e… Bran păţitul care suportă toate necazurile (multe din ele datorate lui Stan). E destul să trântească o uşă (ca orice om nervos) pentru ca o avalanşă de obiecte să-i cadă imediat în cap! Bran e Atlasul care poartă povara gafelor lor. Pentru Stan în schimb, totul e reparabil (chiar şi un costum periat cu o perie în care s-a strecurat o lamă şi s-a făcut ferfeniţă); sau cel puţin întotdeauna se mai poate face ceva. Hotărîndu-se să stea la rînd de pază (pentru a nu fi surprinşi de o văduvă cu intenţii criminale), Stan (el fusese desemnat să vegheze primul, fireşte!) observă piciorul lui Bran ieşti de sub plapumă şi îl ia drept mînă străină furişată sinistru în pat; îl trezeşte pe Bran să-i arată „mîna” şi cu consimţămîntul acestuia din urmă descarcă puşca în laba piciorului prietenului său. După catastrofă: Bran într-un nor de fulgi, ce umpluseră camera ridicîndu-se din aşternut, ţinîndu-şi piciorul rănit în mînă şi evident văitîndu-se,; pe cînd Stan, încercînd să dreagă cumva lucrurile, face vînt cu mîna ca să împrăştie fulgii ce se depun însă, cu toate acestea, nestingheriţi, într-un strat gros, pe faţa şi pe trupul lui Bran. Stan se străduieşte să atenueze cît de cît consecinţele catastrofei: măcar fulgii să nu acopere (dar acoperă!) faţa schimonosită de durere a rănitului; oricît de rău s-ar prezenta situaţia, mai e ceva de făcut – pare a spune atitudinea lui, deosebindu-se de resemnarea finală a lui Bran, cînd catastrofa e un eveniment consumat. Bran e un impulsiv care se resemnează.
___________________
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La aproape 30 de ani de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)