Fă-mă țipăt

Până la rădăcină

te-am adunat din pământ

ca pe psalmi te-am îngânat

ca pe vânt

te-am legat cu o mie de sfori

dar tot m-am trezit

şoptindu-ţi dogoarea

în urechile dragului.

Hai, vino, dragoste

vremea se năruie

tu eşti tot aşa îndelungă

şi-adânc ţi-e pumnalul ce-mi scurmă

băierele lutului.

Atâta ambrozie iese din tine

şi-atâtea izvoare de mir

ca dintr-un papirus strivit.

Șoldul iepelor mă apasă

în grajduri de zmeură.

Ah, fânul e verde

lunca e-n floare

dragul meu are răsuflare de frunză

trupul lui amiroase a cimbru

frâul lui e frământare de val

pasul lui e spumegare de zimbru.

dragul meu are ochi de migdal

Ah, lunca e-n floare și-i de-a dreapta crucilor

apele râului ne curg peste dinți

dragul meu stă în inima nucilor

pașii lui se zdrobesc prin podbal

Șapte mănăstiri ni se roagă ca ieșite din minți

și toate cuvintele lor au trepte de marmură

în răspântii fierbinți.

Hai, vino, dragoste!

Fă-mă țipăt!

(sursa foto: vforum.vn)