O altă secvență simbolică: injectat cu un puternic somnifer(se așezase pe o seringă), pe punctul de a adormi, Stan nu se află, prudent, în pat, ci, cu totul imprudent, la volanul unei mașini pe care o strecoară ca prin minune printre Scylele și Caribdele unui trafic metropolitan. Așa se strecoară de fapt el, „adormit”, aiurit, lunatec și printre primejdiile comice (nenumărate, cu care e ca din senin copleșit sau pe care singur, cu tot dinadinsul, și le creează) ale vieții obișnuite, de zi cu zi…
______________
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La aproape 30 de ani de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)