În afara familiei, cei care sunt mai apropiaţi sufletului nostru, sunt prietenii. În Ziua Prieteniei, această floare udată zilnic prin cuvinte, spun, cu tot dragul, să-mi trăiţi, prieteni! Iubesc prietenii şi îi respect. Ştiu că dacă am nevoie de ceva la miezul nopţii, el, prietenul, niciodată nu mă lasă. Aşa ar trebui să fie prietenia, iar eu mă încăpăţânez să cred, aşa, în ea.
Prieteniei
„De trei ori treizeci şi trei”
În ziua prieteniei sfinte
Când flori albastre înfloresc în zori,
Cuvânt de împreună dă fiori
Şi vântul, devotament fierbinte.
De ziua ei, mâinile-s întinse
Şi armoniile aduc culori,
În ziua prieteniei sfinte
Când flori albastre înfloresc în zori.
Pentru ea, graiu-i dulce şi cuminte
În melodii cântate cu viori,
Iar inimile-s duble chiar şi-n nori,
Căci se fac pacturi şi jurăminte.
În ziua prieteniei sfinte…
(fragment din „Jurnal despre ceilalți” – iunie 2016)