Camelia Radulian 
Au înflorit cireşii a zecea oară
în cimitirul din deal se coc păpădiile
mâinile mamei sunt adieri prin părul nepoţilor
o cârtiță duce întregul pământ în pământ
cântecele de odinioară smulg tăcerea
de la poartă
cu iarbă cu tot urcă scările
îngerii ies la ferestre şi udă muşcatele
singura cheie descuie uşa
mâna mea e atât de tristă
Aerul camerei îmi sărută genunchii.
