Constanța Popescu 
Am să fac un program anotimpurilor,
nu vor veni când li se înfrunzesc
și desfrunzesc zilele,
nu vor veni să-mi bată la geam
când pasul li se-nconvoaie
de așteptări mărunte…
Și ție iubire, îți trebuie un orar de funcționare,
să nu mă cauți în zilele făra de soț
și să-mi ții umbra dreaptă
când se amestecă anotimpurile
și ne doare tăcerea.
Am să aleg eu zilele începuturilor, de vreme
ce nu voi știi pe cele cu obloanele închise.
Știi, iau niște popasuri
printre pasurile vârstei de care ne împiedicam
în zori, când aveam fixată ora de zbor
și nu am ajuns când aveai nevoie de mine
și nu ai venit când în juru-mi se făcea deșertizarea,
pătrunsă de mult la mine în gând…!
N-ai să știi cum funcționează
programul între tot și nimicul înșelător
al visului cu pene de păun,
salopete de lucru ale poetului din mine,
pagini necitite…
Sursa foto: serialreaders.com
