În aşteptare

Îţi privesc umbra

ce se-ndepărtează

pe drumul cu pietre scumpe spălate cu dor

şi mă gândesc:

Oare când vei veni?

Mă voi transforma într-un val

şi scăldând malurile

mă voi usca de atâta aşteptare.

Voi privi soarele printr-o perdea cu lacrimi şi nori,

până când el se va volatiliza într-o bomboană fondantă

şi-ţi va arăta ea, ce ai pierdut,

plecând.

Voi plânge

până mă voi topi

ca o lumânare la altarul icoanei ce face minuni

într-o marţi oarecare.

Voi ofta

până când munţii se vor transforma în deşert

cu nisip rozaliu şi copt sub copita cămilei ce cară poveri.

Voi trece prin timp ca o lebădă neagră

până când tu vei prinde o pană

şi-mi vei scrie cu ea

când vei veni sau dacă vei mai veni…

Sursa foto: emotionant.ro