Camelia Radulian 
tălpile vor înțepa asfaltul rotund
în timp ce părul va lua forma apelor subterane
nu va pluti, va fi ca rândurile din
scrisorile soldaților, negre și ample
apoi va cădea
apoi va veni al doilea război mondial
va avea o mână explodată și în cealaltă va ține un canar mort
duminica seara, după ce aerul va
trece întâi pe la azil și va rupe frunze
tu de ce spui ca viața asta spânzură de un fir
de ce spui asta fără să urli fără să tremuri
fără să bei?
femeile vor mușca dintr-o pâine
ca dintr-un ciob de oglindă
tu vei fi hidoșenia
care li se prelinge din gură
personalitate borderline, psihoză, autodistrugere
dar ce știi tu despre
singurătate?
brațele lor
sunt stâlpi de înaltă tensiune, iată vrăbiile ating firele lor electrice
prefigurează sinucideri
monopolare bipolare tripolare
current –modulating control
efectul Corona
fluidele
putrezesc odată cu lemnul pădurilor
nu sunt multe
doar atâtea cât să distileze
moartea aceasta a mea de o zi
alcool pur
rafinat, aproape tango.
100% masacru.
