Horia Blidaru 
Elise, tu ești o lacrimă imposibilă,
pe geamul spre vis al unui tren obosit,
din țara noastră care, poate, a murit,
dar asta nu mai contează.
Elise, îți scriu cu gândul, cred, la Therese,
pentru că numai tu poți înțelege
evadarea unei inimi care, poate, a murit,
dar asta nu mai contează.
Elise, din toate rămâne pianul,
când timpul strivit îngheață în lacrimi,
restul e joc de salon care, poate, a murit,
dar asta nu mai contează.
