Popa Mia 
Știu că zăpezile cuvântului tău sunt albe
ca tăcerile mieilor sacrificați ,
iluzie a primăverii din noi.
Mai știu
uimitor, că imnul iubirii se înalță din fapte.
E drept,
Tu m-ai învățat să nu plâng
ca la carte.
Dar vezi, uneori zăpezile cuvântului tău
se topesc în mine.
Ține lacrima,
are loc mâine
pe felia îngustă de pâine.
Sursa foto: tribune.com.pk
