Adriana Ungureanu 
Buna Vestire ne-a adus nu doar sărbătoare creștină, cu dezlegare la pește, ci și ora de vară, pentru că am dat ceasurile înainte, ceea ce înseamnă că am avut o zi mai scurtă. După ce am fost ademeniți cu diversiunea că vom rămâne la programul de iarnă, pentru că așa a decis Parlamentul European, iată că a venit și momentul când a trebuit să ne trezim, într-o duminică înghețată, conform noului orar, așa cum ne-am obișnuit din 1997 încoace, tocmai pentru că niciun for european nu a decis altfel până în prezent.
În fiecare an, unii dintre noi încercăm, începând cu ultima duminică a lui martie, sentimentul acela ciudat, prin care conștientizăm că trece ziua atât de repede, fără să fi făcut mare lucru. Din păcate, pentru cei care se adaptează mai greu, starea aceasta o poartă câteva zile sau mult mai mult, poate chiar până în ultima duminică din octombrie, ceea ce înseamnă că nu sunt prea eficienți în ceea ce fac. Nemulțumirea acumulată în timp se poate transforma în depresie. Cum efecte de acest gen par să fie tot mai dese, s-a pus recent problema în mod oficial în cadrul Uniunii Europene, dacă este mai bine să menținem ora de iarnă, fără să mai intervină vreo schimbare în timpul anului.
Numai că felul în care unii jurnaliști au transmis această știre pe Internet denotă amatorism prin prezentarea trunchiată și superficială a realității. Adevărul este că nici comunicarea instituțiilor UE nu s-a dovedit extrem de eficientă pe acest subiect, fapt care a ajutat tot felul de site-uri obscure – citite și promovate de oameni naivi, care rezonează cu suspiciunile și credințele lor – să lanseze o nouă diversiune.
Sintetic vorbind, totul ține de cultura de a înțelege problema, de a explica stadiul ideii și de a sorta informația.
În primul rând, cred că este necesar să ne lămurim de ce se pune problema renunțării la ora de vară, dar totodată este la fel de interesant să descoperim cum a apărut această oră de vară. Așa cum ne văietăm unii dintre noi că nu ne mai ajunge timpul pe acest pământ, la fel s-au găsit câteva voci celebre de la sfârșitul secolului al XVIII-lea să afirme în glumă că ar avea nevoie de o oră în plus pe timp de lumină să consume mai puține lumânări. De atunci, abia în secolul XX , adică în 1916 s-au luat primele măsuri de către Germania motivând o economie de energie prin utilizarea luminii naturale o oră în plus, în detrimentul electricității. La foarte scurt timp, ideea a fost răspândită și aplicată în Europa de Vest. România a introdus ora de vară încă din 1979, dar s-a aliniat datei propusă de către Uniunea Europeană începând din 1997.
În ultimii ani s-a constatat că nu toată lumea se adaptează cu ușurință acestui orar și devine tot mai obosită, crescând riscurile de îmbolnăvire sau chiar de depresie. Pentru unii este greu de înțeles, dar sunt totuși oameni care au alt bioritm, devin eficienți la ore târzii sau lucrează cel mai bine noaptea. Apoi, sunt persoane care au un serviciu ce le impune comunicarea cu firme care funcționează după alt fus orar. Tuturor acestora le este destul de greu să se trezească dimineața devreme. Până la urmă, degeaba se face economie de curent, dacă omul nu este la fel de eficient fiind insuficient odihnit. Cum vara nopțile sunt deosebit de călduroase și somnul întrerupt, nu toate zilele de muncă se dovedesc reușite, iar rezultatele nu sunt cele așteptate.
În concluzie, problemele de sănătate și ineficiența la locul de muncă, au constituit motivele pentru care s-a impus necesitatea renunțării la ora de vară. Prima țară care a propus să se păstreze doar orarul de iarnă a fost Finlanda. Apoi, problema a fost ridicată și de alte state, astfel că s-a considerat necesitatea de a se dezbate în Parlamentul European.
Știrea conform căreia Parlamentul European a votat renunțarea la programul de vară a fost ambiguu exprimată, îmbrăcată în istorie și evitând detalii care ar răspunde multor întrebări ale unui cititor experimentat. În realitate, cu greu reiese faptul că Parlamentul European a delegat de fapt Comisia Europeană să evalueze propunerea de a renunța la programul de vară, în condițiile în care aceasta din urmă s-a declarat inițial împotrivă. De aici și până la a spune că ”Parlamentul a votat-o” este o mare diferență.
Anumite propuneri venite de la Uniunea Europeană nu se pot aplica oricând și oricum, este necesar ca toate celelalte state să fie de acord cu acestea. În Parlamentul României există un proiect de renunțare la ora de vară, dar nu va putea fi adoptat, chiar dacă va fi votat, decât în condițiile în care se ia o decizie unanimă la nivel european.
Mi s-a părut interesant să descopăr un sondaj prezentat de DCNews prin care au colectat aproape 50 000 de răspunsuri; 44% dintre acestea se declară în favoarea trecerii la ora de vară, restul împotrivă. Mi-ar fi plăcut să se prezinte câteva informații suplimentare, cum ar fi vârsta celor care au răspuns, dacă sunt activi în muncă, pentru a înțelege profilul celor care doresc acea oră în plus în viața lor. La fel de interesant s-ar dovedi și portretul celor care se opun.
Deși nu au fost parte în acest sondaj, știu sigur că de această oră de vară se bucură și doamnele pensionare de la asociația unde activez. Orarul de iarnă făcea ca ora 16.00 a întâlnirii noastre să li se pară nefavorabilă și rugau insistent să propun o altă oră. Eu explicam că nu pot muta ora mai devreme pentru că unii dintre noi lucrăm și cu mari eforturi reușim să ajungem la timp. Motivația lor era că ajungeau noaptea acasă. Acum, teoretic, toată lumea este mulțumită, dar în aparență. Pentru că eu și cei ca mine suntem deosebit de activi după ora amiezii și obișnuim să lucrăm până noaptea târziu. Trezitul dimineața este o corvoadă și până la prânz orice facem la serviciu, nu ne iese prea bine, suntem extrem de ineficienți.
Eu, una, mă simt grozav când merg în Europa de Vest, pentru că acolo câștig o oră și am senzația că sunt extrem de eficientă. Când italienii sau francezii se trezesc la ora opt dimineața, eu sunt în picioare la șapte. În schimb, când revin, reiau chinul trezitului dimineața și cel al culcatului devreme, care este peste voința corpului meu, incapabil să înțeleagă uneori. De aceea, mie și altora ca mine ne priește ora de iarnă. Accept ora de vară, deși nu-mi place deloc. Știu sigur că nu voi intra în depresie, dar nu garantez că nu mă voi îmbolnăvi. Pentru că ora de vară mă obosește, iar oboseala e parșivă.
Mă bucur să observ semnalele care arată că suntem tot mai mulți cei care dorim ora de iarnă. Indiferent dacă se va adopta sau nu, important este să înțelegem realitatea în mod corect și să ne adaptăm. Dar cel mai important, este să dezvoltăm cultura de a ne exprima dorințele și nevoile în mod public și să luptăm pentru ele, în ciuda oricăror diversiuni.
