Odilia Roşianu 
So this is what goodbyes are said for
But I don’t even know you no more
Well, you crawl on your begging knees
“Oh, don’t hate me, don’t hate me, please”
Dă-mi săruturile înapoi! Împachetează toate diminețile și toate nopțile, fiecare îmbrățișare, răsăriturile de soare și stelele pe care le-am împărțit amândoi. Nu mai vreau să te aud, să te văd, să te cunosc. Am aflat acum ce înseamnă despărțirea. Îți iau toate săruturile pe care ți le-am dat.
Un american de 31 de ani este protagonistul melancolic al întâlnirii de astăzi. Cu “Kisses Back”, lansat în 2016, Matthew Koma revenea în forță, după o lungă tăcere. El afirma că această melodie este o combinație între sensibilitatea power-pop a lui Elvis Costello, necesară pentru a schița eșecul unei relații, și câteva crestături electronice de muzică de club, cu dantelării corale inteligente. Oricum, fanii lui înrăiți, după ce ascultaseră „Kisses Back”, postau nervoși întrebarea (retorică): „De ce nu este recunoscut?!?”.
Mărturisesc că eu am auzit de curând de el, iar ceea ce vă propun astăzi chiar mi-a gâdilat în mod plăcut urechile. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 🙂
