Literatura de azi 
Zece mâţe-au fost poftite
La un ceai, pe negândite.
Dar, de teamă să n-o plouă,
Poate și de altă frică,
Stă la ușa cea mai mică
Și-au plecat de-acasă nouă.
Nouă mâţe-ascultă-aici
Un concert pentru pisici.
Una sforăie pe nas
Și acuma doarme dusă.
Și din toată ceața spusă
Mâțe opt au mai rămas.
Opt pisici se duc la rău
Unde-i apa peste brâu
Plină-n fund cu frig și noapte.
Un pisoi, cum a călcat,
Că s-a dus! Și s-a-necat
Și-au rămas cu toate, șapte.
Șapte mâţe s-au jucat
A un joc nemaijucat.
Cărămizile, fiind groase,
Au lovit pe una-n cap,
Ca o muche de dulap,
Și-au rămas, din șapte, șase.
Șase mâţe din grădină
S-au suit într-o mașină,
Și-n târligi, ca în opinci,
Una ne-ncăpând, frumos,
Au lăsat-o-n drum, pe jos,
Și din șase mai sunt cinci.
Cinci pisici s-au rânduit
Sus, pe mal, la pescuit.
Hai, mai prinde-l, dacă poți!
Că pe unul l-a furat
Racul cel răscrăcărat
Și-au rămas patru din toți.
Patru mâţe, după pește,
Vor să-l prindă între dește
Și cu mâna, vrei, nu vrei.
Una fuge cu un crap,
Să și-l facă la proțap,
Și-au rămas, din patru, trei.
Trei pisici, precum se știe,
S-au dus la menajerie
Ca sa vadă un cotoi,
Însă pe cel mai draguț
L-a luat și l-a dus un struț
Și-au rămas pisicii doi.
Doua mâţe, chipurile,
Au bătut nisipurile
Toată ziua, toată luna.
Dar o mâţă, mi s-a spus,
A zburat și s-a tot dus
Și-a rămas, din două, una.
O pisică de prigoană,
S-a văzut că e orfană,
Singuratică și mică.
Și, bolnavă, s-a culcat.
Nu mai știu ce s-a-ntâmplat.
Nu mai e nici o pisică.
Tudor Arghezi, „Zece mâțe”
