Horia Blidaru 
Într-o zi, o să fim bătrâni,
ca azi sau niciodată.
Voi mângâia amintiri, nu sâni,
vei privi o fotografie, nu ochii unui pește gonit.
Îmi vei fi iertat toate ticăloșiile,
ca să pot pleca în liniște.
Voi fi uitat multe,
numai gustul de cenușă al lacrimii nu.
Voi fi promis că n-o să am nicio armă,
că n-o să te întreb în fiecare dimineață
a câta viață a casei se duce cu noi
și nici cât de gălăgios se vor iubi următorii.
Din toate va rămâne zâmbetul unei farse:
Crede-mă, vor râde de noi și teama noastră de ceasuri.
