Aura Dan 
- În zi de primăvară, cu soare sub pleoape, cu flori de toate culorile, cu mirosuri îmbietoare, se sărbătoreşte Ziua Poeziei. Cum aceasta îmi este balsamul care m-a renăscut, spun: La mulţi ani, inspiraţie poeţilor şi nemurire, ţie, poezie!
Azi, puţin Eminescu, puţin Sorescu, puţin Minulescu, puţin Bacovia şi…
Poezia
Din vol. Culori pe eşafod
Ne-am întâlnit întâmplător,
ne-am zâmbit la colţ de drum,
ne-am plăcut
şi m-ai întrebat dacă te primesc în viaţa mea.
Ţi-am răspuns şovăielnic, că, sigur, te primesc,
dar îmi e teamă că n-aş putea să te iubesc
cum ai merita,
căci, pentru mine, eşti complicată
şi ceri mult de la mine,
iar eu, parcă, nu-s pregătită suficient pentru tine.
Mi-ai spus fără să gândeşti prea mult că
mă vei învăţa cum să trăiesc,
cum să te iubesc,
cum să privesc lumina de la capăt,
cum miros florile-n grădini,
cum vorbesc izvoarele, cum cântă trompetele,
cum cuvintele nu au loc în cuburi,
cum se trimit scrisori şi bezele,
cum şoptesc muzele.
Şi mi-ai mai spus că viaţa poate fi roz,
că oamenii dăruiesc bine,
că voi reuşi să văd frunze de nuc
şi cocorii, toamna, cum se duc.
M-ai încurajat, spunându-mi
că o să primesc aplauze la scenă deschisă,
că mă faci să înţeleg că am putere,
că lumea-ntreagă îmi va fi avere.
Mă întreb:
cum să fac eu toate astea,
cum să-nţeleg pe unde merg şi pe ce drum,
cum să-mi înving fricile
şi neputinţele?
Mi-ai luat mintea şi mi-ai modelat-o după vrerea ta,
mi-ai luat şi sufletul în palmă
şi mi-ai spus că este suficient doar să vin,
să păşesc alături de tine,
să visez la zânele bune,
să te accept şi să încerc să fac bine.
Oare, ce nume porţi tu,
cea care-mi spui toate astea,
de unde ai venit spunând, atât de insistent,
povestea?
mi-ai spus că eşti căzută-n viaţa mea dintr-o umbră,
dintr-un salt mortal la bară,
dintr-o respiraţie fugară
şi că tu eşti, pentru mine special, acum, venită,
iar eu n-ar trebui să fiu atât de uimită…
Numele, numele tău!
E simplu;
„Poezia”
şi… ne-am întâlnit întâmplător.
Sursa foto: ziuadeazi.md
