Elena Spiridon
E trecut de doisprezece noaptea. El s-a culcat devreme, înseamnă că se va trezi pe la două. E ora când se trezesc dorinţele şi se plimbă pe unde le e deschisă calea. Şi eu abia aştept să aud ,,Cioc ! cioc!”. Acum mi-e tare somn. Mai citesc încă o dată mesajul ce l-am scris pe messenger, dau enter, privesc ghetele lăsate pe prag, sting lumina şi mă intind leneşă în aşternuturile proaspăt schimbate. Ce zi am avut! Nu mi-a ieşit nimic din câte mi-am propus, deşi eram sigură că toate vor fi ca la carte. Închid ochii strâns, strâns ca îmbrăţişarea lui, şi încerc să dau timpul înapoi ca să devin copilul care aşteaptă pe Moşul. O căldură plăcută mă cuprinde şi mă trezesc că râd de una singură. ,,Hai, culcă-te, îi spun Anuţei de altădată, că altfel nu vine Moşul. Dacă te vede că nu dormi, plecă la celelalte fetiţe.”
,,- Nu! Mă aud strigând. Nu vreau să meargă la nimeni altcineva. Moşul e doar al meu.”
Deodată aud un zgeapţănind la uşă. A venit! îmi zic. Trebuie să mă fac că dorm.
Doamne, cât de repede am adormit de nu mai ştiu nimic ce s-a întâmplat. Am dormit buştean şi mai târziu ca de obicei. Lumina a inundat camera şi s-a făcut parcă frig. Nu-mi vine să mă ridic de sub plapumă. Calculatorul e pe măsuţa de lângă pat. Îl iau pe genunchi şi-l deschid să văd ce mesaj mi-a lăsat. Nimic. Cum nimic? Doar el e Moşul meu. La naiba…
Mă simt suspendată în aer. Golul parcă se măreşte şi cuprinde întreaga încăpere, apoi pătrunde şi în piept la mine. Simt că nu am aer şi dau să ies cât mai repede afară, dar mă impiedic de ghetele puse frumos pe prag.
Ce-mi veni să le pun, precum copiii? Dar uite un şoarece că iese din ele. ,,Ău!”, îmi aud glasul şi fug repede înapoi în pat, trag plapuma pe mine şi stau nemişcată ca nu cumva să mă găsească mica dihanie.
Sună telefonul. Îl deschid sub adăpost.
- Ce faci, Anuţă? A venit Moşul la tine? L-am rugat să lase iubirea mea în ghetele tale.
- Da, am văzut. Iubirea ta are o coadă lungă?
Am auzit un râs de bariton.
- Bine, Anuţă, vezi tu ce coadă are iubirea mea. Şi închide.
Simt că-mi cresc aripi. Ies afără în curte. Aerul proaspăt îmi inundă plămânii.
- Îţi mulţumesc, Doamne, pentu tot!
Sursa foto: bzi.ro
