Valeriu Cristea 
Din clipa în care am dobîndit conștiința morții, întotdeauna l-am privit pe omul mort (mort fie și de moartea cea mai pașnică, de moartea cea mai „bună”) ca pe un mare erou.
Care tocmai a realizat performanța cea mai temerară, care tocmai a împlinit „munca” dintre toate muncile mai grea, isprava isprăvilor – și acum se odihnește.
–
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La aproape 30 de ani de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)
