Spirala morții

Avalanșa ne-a risipit în toate colțurile țării. După accidentul nefericit,  în care au pierit  trei dintre noi, iar  alți doi au rămas infirmi, legătura grupului nostru de prieteni  s-a destrămat. Frica de zăpadă și de schi nu ne-a mai adunat niciodată laolaltă. În schimb, în fiecare lună de vară, îi vizitam și le țineam de urât, câte o zi și o noapte, celor ce rămăseseră în scaunul cu rotile.

Era  mijlocul lui iunie. Împreună cu Bogdan stăteam în balcon și admiram parcul de peste stradă.

—Locul acesta a devenit cinematograful meu 3D, mi-a spus, la un moment dat, prietenul meu arătând spre binoclul și spre aparatul de fotografiat de pe etajera pe care se mai aliniau mai multe  ghivece de flori divers colorate. În fiecare noapte, vizionez câte un film. Se întâmplă foarte rar să văd vreo reluare. Viața mea a căpătat un alt sens de când fac fotografii sau filmez scene de pe aleile de vis-a-vis. Vrei să-ți prezint câteva dintre personajele mele? m-a întrebat zâmbind Bogdan.

• Îhî, i-am răspuns, dând afirmativ din cap pentru a-mi întări răspunsul.
• Să intrăm în sufragerie și să privim în leptop. Aici le-am stocat pe toate, mi-a mai spus deschizând un folder ce se chema Poveștile parcului. Bogdan a dat dublu clik și o galerie de imagini cu tot felul de chipuri, care mie nu-mi spuneau deocamdată nimic, au început să se deruleze pe ecran. Ce părere ai? m-a întrebat mărind câteva poze: un bărbat cu un picior de lemn, cu părul nins prins în coadă la spate, o femeie cu ciorapii roși în genunchi și cu un paner cu hăinuțe pentru nou născuți pe mână, un adolescent cu un toc de vioară în brațe, ciotul unui plop acoperit de o umbră.
• Mie, sincer să fiu, nu mi-au trezit niciun interes. Probabil, tu cunoști lucrurile interesante din spatele acestor instantanee. Altfel nu mi le-ai fi arătat.
• Ai dreptate. Hai să urmărim împreună povestea bărbatului cu un singur picior!
• Bine, i-am răspuns. Ne-am întors pe balcon. Înserarea îmbrățișa aleile, care ca un Buchet de raze se adunau în micul rond din centrul parcului. Agitația începea să se potolească. Copiii și bunicii sau părinții lor, însoțiți, unii dintre ei de animalul de companie preferat, se retrăgeau spre blocurile care înconjurau parcul ca o adevărată cazemată. În apartamente, luminile se aprindeau una câte una. Cartierul, mângâiat de umbrele ciocolatii ale întunericului, se transforma, puțin câte puțin, într-un tort cu zeci de lumânări cu flacără portocalie. În parc, platanii urau cu voci răgușite somn ușor florilor de gheață care tocmai înfloriseră și se pregăteau să-și doarmă somnul de frumusețe. Astfel,  puteau să-și păstreze capetele movulii  atrăgătoare până târziu spre toamnă.
• Iată-l, mi-a întrerupt Bogdan reveria, arătând spre bărbatul ce-și mișca cu îndemânare cârja metalică în care își sprijinea brațul drept.
• Este bărbatul cu părul prins în coadă, am răspuns. Pe umărul stâng are o pereche de patine, am completat uimit.

 Bărbatul s-a plimbat încet și îndelung, de parcă, nu avea altceva de făcut decât să rătăcească fără rost pe aleile bătătorite. Din când în când, se oprea și își mângâia cu privirea cele două patine. Aproape de miezul nopții, s-a așezat ostenit pe banca de lângă rond pe care până atunci o ocolise intenționat. Și-a așezat patinele pe genunchi ca pe o iubită ce se dorea alintată și a privit intens în lumina neoanelor care incendiau parcul. Printre frunzele copacilor au început să coboare nenumărate aripi, la început incolore, apoi albe, din ce în ce mai albe.

• Puneți ochelarii aceștia! Privește, m-a făcut atent Bogdan, ninge!
• Glumești, i-am răspuns. Nu sunt decât gângănii ale nopții.
• Uită-te mai bine! În curând, totul va fi acoperit de zăpadă. Apoi va ploua și rondul se va transforma într-un adevărat patinoar.

            Am privit cu luare aminte și am observat că vorbele prietenului meu erau adevărate. Pe luciul gheții  coborau în spirală, rotindu-se,  steluțe de zăpadă. Doi patinatori, un el și o ea, îmbrăcați în straie albe, încărcate de paiete, străluceau printre arbori. Bărbatul nu-și lua ochii de la personajele de pe gheață. Păpușile de porțelan interpretau pași arăbești și se roteau amețitor în  combinații de piruete. Tribunele vibrau. Muchile patinelor, sub care gheața se îmblânzea, desenau serpentine circulare. Bibelourile vii se ghemuiau și se roteau ghemuit.

După o amețitoare secvență de pași, tânărul și-a ridicat partenera deasupra capului și a aruncat-o spre cerul plin de stele către spirala Iras a cărei nebuloasă tocmai prevestea moartea unui astru. Steaua muribundă  și-a dezbrăcat, într-un ultim dans, una câte una, hainele  împroșcate cu praf  de heliu. Focul a îmbrățișat gheața. Patinatorul a smuls cu brațele-i de fier din ghearele păsării de lumină trupul plăpând și împreună s-au avântat, pentru ultima oară, într-o complicată spirală a morții.

Mi-am dat jos ochelarii. În parcul de peste stradă nu se auzea decât zgomotul strident al cârjei de metal care lovea ritmic dalele de piatră.

Sursa foto: dcnews.ro