Literatura de azi 
După îndelungi tratative, la 4/17 august 1916 a fost semnat la București Tratatul de alianță dintre România, de o parte, și Franța, Rusia, Anglia și Italia, pe de altă parte, precum și Convenția militară care a reprezentat unul din cele mai mari succese ale diplomației românești, deoarece cele patru mari puteri amintite recunoșteau necesitatea desăvârșirii unității naționale și statale ale României, dacă războiul era câștigat de Antantă. Ca urmare, la 14/27 august 1916, România a decretat război Austro-Ungariei.
Cu acest prilej, Regele Ferdinand a adresat țării următorul mesaj:
„Români! Războiul, care de doi ani a strâns tot mai mult hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul așezământ al Europei și a învederat că, pentru viitor, numai pe temeiul național se poate asigura viața pașnică a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua așteptată de veacuri de conștiința națională, ziua unirii lui.
După vremi îndelungate de nenorociri și grele încercări, înaintașii noștri au reușit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin Războiul Independenței, prin munca lor neobosită pentru renașterea națională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă, Unirea românilor de pe cele două părți ale Carpaților. De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe frații noștri de peste munți și de pe plaiurile Bucovinei, unde Ștefan cel Mare doarme somnul de veci.
În noi, în virtuțile, în vitejia noastră, stă putința de a le da dreptul ca într-o Românie întregită și liberă, de la Tisa până la Mare, să propășească în pace, potrivit destinelor și aspirațiilor gintei noastre.”*
*Constantin Kirițescu, Istoria poporului pentru întregirea României, 1916-1919, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, vol. I, p. 390
(fragment ales și redactat de Odilia Roșianu)
